Incercari de a pune la indoiala adevarurile textelor biblice sau de a le completa sunt nenumarate, autorii fiind, deopotriva, cercetatori sau scriitori. Noul Testament este tinta predilecta pentru ca acolo isi gaseste esenta crestinismul. Orice noua abordare "revolutionara", fie ea stiintifica sau fictionala, are ca finalitate punerea la indoiala a statutului lui Iisus de fiu al lui Dumnezeu si plasarea sa la cel de fiinta umana obisnuita. Asa se explica si demersul lui Dan Brown, de pilda, care sub invelisul fictiunii din Codul lui Da Vinci, avansa ideea ca Iisus nu era doar om obisnuit, dar se si casatorise cu Maria Magdalena si chiar avusesera impreuna un copil.
O Evanghelie care ar putea schimba Noul Testament
Cea mai mare descoperire a unor texte biblice si extra-biblice ebraice este considerata cea a Manuscriselor de la Marea Moarta, scoase la lumina intre 1947 si 1956, care nici azi nu sunt pe deplin descifrate (unele exponate au fost expuse public cu diferite ocazii). Recent, un profesor de la Seminarul teologic din Dallas, pe nume Daniel B. Wallace, a declarat ca a descoperit sapte papirusuri, dintre care unul contine cateva fragmente din Evanghelia lui Marcu si ca aceasta descoperire nu doar ca ar pune intr-o noua lumina Biblia, ci ar putea fi si cel mai vechi manuscris al Noului Testament gasit pana acum, de vreme ce dateaza din secolul I d.Hr.
Deocamdata nu se poate pune prea mare pret pe aceasta descoperire, ea fiind anuntata pe 1 februarie, nu intr-o conferinta de presa cu audienta planetara, cum ar fi fost de asteptat, avand in vedere semnificatia sa profunda, ci in timpul unei dezbateri universitare din Carolina de Nord, in fata unei audiente de 1.000 de persoane, de unde a fost preluata de publicatia Christian Post. Practic, declaratia este aproximativa si fara indicarea sursei sau prezentarea de dovezi. Astfel, profesorul Wallace, specializat in studii biblice, a declarat ca dintre cele sapte papirusuri recent descoperite (unde?, de cine?), sase dintre ele sunt din secolul al II-lea d.Hr., unul singur fiind din secolul I d.Hr.!
In acest din urma papirus, Wallace a identificat un fragment din Evanghelia lui Marcu, care este a doua carte din Noul Testament. Pentru a face declaratia mai veridica, si pentru ca se punea problema datarii cu exactitate a acestor papirusuri, profesorul Wallace a adus in discutie expertiza unuia dintre cei mai renumiti paleografi din lume, care ar fi stabilit data exacta a papirusului cu pricina. In aceasta situatie, descoperirea capata o importanta foarte mare, cata vreme cel mai vechi manuscris al Evangheliei lui Marcu, Papirusul 45, dateaza din secolul al III-lea d.Hr., aproximativ anii 200-250 d.Hr. Or, papirusul despre care vorbeste profesorul Wallace ar precede Papirusul 45 cu 100-150 de ani!
Ramanand secret, Wallace asigura comunitatea stiintifica de faptul ca lucruri mai multe vor fi aduse la cunostinta intr-un viitor apropiat, cercetarile fiind in curs de desfasurare (de cine?, unde?). Oricum, deocamdata nu se cunoaste nici macar amanuntul esential: si anume daca acest papirus stravechi ar fi un text original sau o alternativa a Evengheliei lui Marcu. Si daca detaliile despre unde a fost descoperit papirusul, cum, cand si de cine, raman un mister, profesorul Wallace a anuntat ca raportul oficial al cercetarilor ar putea fi facut public anul viitor. "Daca autenticitatea si data se confirma, acest fragment din Evanghelia lui Marcu ar fi o descoperire de foarte mare importanta", a declarat un profesor la Acadia Divinity College.
Prima dovada a crestinismului?
O alta descoperire, de data asta arheologica, a fost facuta recent nu prin deschiderea unui mormant intact datand din secolul I i.Hr., ci prin plasarea unei camere video-robot in interiorul mormantului, fapt ce a relevat existenta unor osuare din calcar, de fapt niste "cutii cu oase". S-au putut astfel descifra o serie de inscriptii rare in limba greaca, dar si o imagine iconografica unica putand avea o origine crestina, cel putin dupa parerea specialistilor.
Atat imaginea cat si inscriptiile par foarte interesante, deoarece se pare ca textul grecesc vorbeste despre ridicarea cuiva la Dumnezeu, iar imaginea gravata pe un alt osuar pare a fi un peste mare, cu o fiinta umana in gura. Cum se stie, pestele era un simbol precrestin. Dar, imaginea putea avea legatura si cu povestea biblica a lui Iona, deoarece in vechile Evanghelii, "semnul lui Iona" mentionat de Iisus a fost interpretat ca simbol al Invierii sale. Astfel de imagini gasite in catacombele romane sunt frecvente pe morminte, desi povestea lui Iona nu apare pe nici o imagine din arta iudaica din secolul I d.Hr., avand in vedere ca reprezentari ale oamenilor si ale animalelor erau interzise de religia iudaica.
Mormantul cercetat este datat din anul 70 d.Hr., atunci cand se considera ca folosirea osuarelor a incetat imediat dupa distrugerea romana a orasului Ierusalim. Daca inscriptiile sunt crestine, dupa cum sustin arheologii, atunci gravurile reprezinta prima dovada arheologica crestina descoperita vreodata. Inscriptiile si gravurile, realizate de crestini la cateva decenii dupa moartea lui Iisus, sunt si o marturie a credintei crestine timpurii privind Invierea.
Concluziile par avantate si increzatoare, dar mai este nevoie si de studii aprofundate, dincolo de simpla descoperire si de entuziasmul initial. Cu atat mai mult cu cat semnificatiile nu pot fi unice si irevocabile. Sau, cum declara James D. Tabor, profesor si conducatorul catedrei de studii religioase la Universitatea North Carolina din Charlotte (SUA), care este si cel care a comunicat rezultatele recentei descoperiri: "Aceasta inscriptie se refera la invierea din morti, fie a decedatului respectiv sau poate avand in vedere imaginea lui Iona gasita in apropiere, la un simbol al credintei Invierii lui Iisus".
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii