Ca urmare a indepartarii pericolului turcesc, in 1683, Viena si-a recastigat puterea de a da nastere unor opere de arta cu o evidenta amprenta nationala, facand din stilul baroc, adoptat in epoca, o expresie monumentala, chiar mai impunatoare decat in Franta si Italia. Eroul luptelor de aparare impotriva turcilor, remarcat si in Razboiul de Succesiune al Spaniei, printul Eugeniu de Savoia, a dorit sa inalte in Viena doua palate marete prin care sa-si exprime o autentica mandrie nationala. Dorinta a fost materializata prin doua asemenea constructii: Palatul de Iarna din interiorul orasului si Belvedere aflat in extremitatea sudica, pe atunci iesirea din Viena.
La randul sau, palatul Belvedere este alcatuit din alte doua palate: Belvedere de Jos (inceput in 1714) si Belvedere de Sus (demarat in 1721). Cele doua palate sunt legate printr-o gradina oficiala, magnifica, intregul complex intinzandu-se pe panta domoala a unei coline. Cu toate ca modelul constructiei a fost palatul Versailles, Belvedere nu a reprezentat niciodata mai mult decat o resedinta de vara. Aceasta resedinta a fost desenata si construita de Johann Lukas von Hildebrandt, unul dintre reprezentantii de seama ai barocului vienez in epoca. Hildebrandt a fost inginer militar, lucrand sub comanda printului Eugeniu si a studiat arhitectura la Roma. In ciuda formatiei sale ingineresti severe, el a adoptat mult din ornamentatia palatelor italienesti, cu fatade elegante, elaborate, si interioare stralucitoare. Aceasta maniera de lucru l-a facut mult mai popular fata de un alt arhitect vestit al vremii Johann Fischer von Erlach. De aceea a fost mult mai imitat de contemporanii sai decat marele sau rival. Hildebrandt i-a urmat lui Fischer von Erlach in functia de arhitect al Curtii din 1723, un an inainte de terminarea palatelor Belvedere.
Cu toate ca acestea sunt opera aceluiasi artist si vadesc aceleasi influente italiene incastrate barocului austriac, ele sunt foarte diferite. Belvedere de Jos a fost desenat intr-un stil nepretentios si a fost cu adevarat resedinta principelui. Belvedere de Sus, are o splendida poarta metalica decorata cu S-uri si crucea de Savoia. Poarta constituie inca intrarea principala in cele doua palate. Acesta din urma, o adevarata capodopera arhitecturala era folosit in ocazii festive. Interioarele, o revarsare de marmura si aur, cu splendide lambriuri de lemn pretios, constituie opera unei mari echipe de arhitecti, desenatori si meseriasi din diferite domenii. Scara de onoare, desenata de Hildebrandt, realizata din marmura, acoperita de bolti si luminata de lampi de cristal constituie una dintre piesele de rezistenta ale palatului. In secolul al XVIII-lea, Belvedere a devenit un palat mult mai accesibil. Gradinile au fost deschise marelui public iar constructiile au inceput sa gazduiasca o serie de colectii de pictura, oferite de asemenea spre vizitare publicului.
Astazi Belvedere constituie una dintre marile colectii de arta ale lumii. Belvedere de Jos expune opere austriace baroc, iar oranjeria tot lucrari austriece, dar medievale si renascentiste. In Belvedere de Sus pot fi admirate opere ale artistilor din secolele XIX-XX. Mii de vizitatori din toata lumea vin aici sa admire operele de arta printre care trebuie amintita celebra panza "Sarutul" de Gustav Klimp, celebrul reprezentant al jugendtsil-ului vienez. Alaturi de Opera, Catedrala Sfantul Stefan si Hofburg, palatele Belvedere constituie adevarate simboluri ale orasului care pare sa pastreze urma pasilor lui Mozart si sa faca sa-ti rasune in minte acordurile "Dunarii albastre".
IRINA STOICA
Comentarii