Traim intr-o societate bazata pe un adevarat cult al durerii. La propriu! La etnia bariba din Africa nu exista un cuvant care sa insemne "durere", iar a arata cel mai mic semn ca te doare ceva constituie cea mai mare rusine posibila. In schimb, civilizatia noastra ne invata de mici ca nimeni nu poate suporta aceasta senzatie negativa si ca atare medicina gaseste mereu noi metode de a ameliora ori a indeparta cele mai diferite si mai diversificate tipuri de dureri. Tocmai de aceea, sub sloganul "Durerea cronica – o problema larg raspandita si devastatoare in Europa" s-a realizat un mega-studiu ce acopera 16 tari, dar ale carui rezultate au deranjat foarte mult…
O realitate care supara
Politicile oficiale care clameaza toate, in cor, grija suprema pentru sanatatea omului, nu sunt decat un fel de fumigene, daca o realitate precum cea relevata de date de genul celor reproduse mai jos au declansat reactii de tipul "Stam rau, dar sa nu vorbim despre asta!". Iata, asadar: – durerea cronica afecteaza un adult din 5 in Europa (peste 100 de milioane de oameni), din care doua treimi sufera in permanenta; adica 365 de zile pe an; – o treime din suferinzi afirma ca durerea lor este undeva la limita suportabilitatii; – in medie, persoanele participante la studiu sufera de dureri de circa 7 ani, dar peste o cincime (mai mult de 20 de milioane!) au dureri cronice de cel putin 20 de ani. O problema de sanatate publica mai mult decat delicata, care nu doar ca ridica semne de intrebare asupra eficacitatii antalgicelor si a altor droguri medicale, dar totodata pun la indoiala bunele intentii ale factorilor responsabili de sanatatea populatiei.
Topul negru al suferintelor
Durerile cronice afecteaza femeile – 56%, fata de barbati – 46%, iar contextul patologic al migrenelor este reprezentativ in acest sens: 20% femei, fata de 7% barbati, cu forma sa cea mai grava – colica nefritica. Vorbim despre o maladie deloc de neglijat – migrene care in stadiile cele mai grave sunt numite "suicidare", manifestandu-se, potrivit pacientilor, ca si cum "cineva ar infige o bormasina electrica in ochi, pana in creier".
In alta ordine de idei, stilul de viata "modern" a impus un fel de clasament european al durerilor: de spate – 24%, lombare – 18%, de genunchi – 16%, de cap – 15%, de picioare – 14%, ale articulatiilor – 10%, de umeri – 9%.
Cauzele principale sunt artrozele si artrita – 35%, urmate de hernia de disc, problemele vertebrale, loviturile traumatice, artrita reumatoida si migrene. Iar printre efecte se remarca si un element ce nu trebuie trecut cu vederea, chiar daca nu este de ordin strict medical: foarte multi dintre cei ce sufera din cauza durerilor cronice si-au pierdut locul de munca la un moment dat. Un "argument" aparent banal: durerea cotidiana genereaza frecvent depresii, anxietate, deterioreaza somnul, viata intima, dar si relatiile sociale etc.
Ce face medicina? Dar pacientul?
Tendinta ultimei perioade este de a aborda durerea pe categorii din ce in ce mai restranse, in speranta gasirii unor remedii specifice: de la durerile benigne, la cele de ordin paliativ, trecand prin stadiul celor legate de maladiile cronice: cancer, artroza, poliartrita reumatoida, scleroza in placi etc. In functie de ceea ce arata pacientul ca resimte si de intensitatea durerilor, medicatia prescrisa se refera la: – antalgice de palier – (aspirina, paracetamol, antiinflamatoare non-steroidiene); – analgezice de palier 2 (codeina, tramadol s.a.); – analgezice de palier 3, in cazurile cele mai severe, cand se folosesc uneori si droguri medicale, insa numai cu caracter temporar (de exemplu, dupa o interventie chirurgicala sau in cadrul tratamentului paliativ).
Din pacate, pretutindeni a fost remarcata o obisnuinta (deja!) deosebit de periculoasa: automedicatia. Foarte multe persoane care sufera, mai mult sau mai putin, de dureri cronice, isi iau "libertatea" de a consuma produse farmaceutice de genul eferalgan sau paracetamol, fara prescriptie medicala. Efectele sunt, de regula, imprevizibile, de la caz la caz, dar cercetatorii au constatat in asemenea cazuri o incidenta sporita a hepatitelor si cirozelor, a ulcerului gastroduodenal, a accidentelor cardiovasculare.
In situatii rare, ce-i drept, s-au inregistrat si decese din motive imputabile unei hipersensibilitati la asemenea medicamente luate "dupa ureche". Prin urmare, dincolo de cifre si de alte "topuri", fiecare dintre noi, ca persoane educate in… domeniul durerii, trebuie sa avem limpezi in minte doua tinte: identificarea clara a cauzelor problemei si stabilirea la fel de neambigua a tratamentului, care poate sa fie si unul bland.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii