Considerat unul dintre cei mai importanti artisti ai "Renasterii Nordului", Albrecht Dürer (1471-1528) a ramas in memoria colectiva a iubitorilor de frumos prin cateva gravuri a caror profunzime filosofica invita la o larga varietate de interpretari. Dar ceea ce emotioneaza pe orice admirator al capodoperelor sale este fiorul de groaza pe care-l emana compozitiile sale bazate pe teme biblice. Modul invaluitor si alegoric prin care Dürer si-a imaginat o lume mistica implicata in lumea reala ne impresioneaza. Caci a-l admira pe Dürer nu este deloc o relaxare, ci un complicat act de descifrare a misterelor biblice.
De-a lungul secolelor, principalele lucrari ale marelui renascentist german din Nürenberg, care au atins la maximum sensibilitatea colectiva, au fost: "Cavalerul, Moartea si Diavolul", Melancolia I", "Cei patru cavaleri ai Apocalipsei" si "Sfantul Jerome in odaia de studiu". Realizate in perioada 1513-1514, cand maestrul trecuse de patruzeci de ani, aceste lucrari se incadreaza in conceptiile umanismului clasic si beneficiaza din plin de nuantele goticului german. Cea mai comentata capodopera este "Cavalerul, Moartea si Diavolul", realizata pe cand maestrul era in serviciul imparatului Maximilian I al Sfantului Imperiu Roman (1493-1519).
Pentru a intelege esenta acestei compozitii terifiante trebuie sa apelam la textul psalmului 23: "Desi treceam prin Valea umbrelor mortii, nu-mi era frica de diavol". Imaginea ne prezinta cavalerul in armura traditionala, cu vizorul coifului ridicat, flancat de Moarte (o creatura bizara, aflata calare), si de diavol, reprezentat de un monstru avand un corn urias si purtand o lance. Dar exista un detaliu care deruteaza interpretarile. Astfel, in sulita uriasa a cavalerului se afla o coada de vulpe, al carei simbol este, dupa conceptiile grecesti, lacomia si poftele trupesti. In consecinta, dupa unii critici nu ar fi vorba despre un cavaler oarecare, ci despre un fel de infractor cu rang nobiliar care sfideaza toate amenintarile destinului. Atitudinea indiferenta a acestuia fata de Moarte si diavol este explicata prin faptul ca sufletul sau este atat de pacatos, incat nu-l mai sperie nimic.
Cea mai raspandita interpretare este cea pe care a adoptat-o si Jorge Luis Borges (1899-1986), care vedea bravura cavalerului teuton in acea reprezentare tenebroasa. Implacabila inaintare prin trecatoarea plina de primejdii a fost si o tema preferata a unor nazisti. Nu aceeasi stare de incordare emana din compozitia "Sfantul Jerome in odaia de studiu", in care in prim-plan ne apare un leu dormitand, in timp ce sfantul mediteaza. Dürer face apel la legenda cu leul vindecat de Jerome care a devenit un protector al invatatului, traducator al Bibliei in latina ("Vulgata").
Mai complexa si cu mai multe simboluri este "Melancolia I", in care o femeie inaripata tinand un compas in mana este acompaniata de un ingeras dar si de figurile geometrice reci si impersonale, exponente ale perfectiunii. O balanta, o clepsidra si un clopot par sa fie reperele gandirii asupra destinului, dominat de trecerea timpului, echilibru si alarma ceasului din urma… Nici una din interpretari nu poate fi definitiva, caci Albrecht Dürer a fost un creator de mistere si probleme de constiinta.
PAUL IOAN
Comentarii