Aflat in centrul Spaniei, in provincia Segovia, Castelul Coca, inaltat in secolul al XV-lea la ordinul Arhiepiscopului Sevilliei, este considerat unul dintre cele mai frumoase din tara. Constructia este una dintre cele mai importante fortificatii din zona si prezinta un interesant amestec de arhitectura militara maura si occidentala. Ridicata dupa un plan patrat, cu un sant si doua incinte, are un aer de invincibilitate si este construita din caramida, intr-un loc in care piatra era extrem de rara. Castelul nu este asezat pe o inaltime, ci pe malul raului Voltoya si este considerat cel mai tipic exemplu al stilului mudejar militar castilian.
Localitatea respectiva a apartinut pana in 1439 Coroanei Castiliei care a cedat-o lui Don Iñigo López de Mendoza, marchiz de Santillana, si in cele din urma a devenit proprietatea lui Alonso de Fonseca, episcop al Avilei si arhiepiscop al Sevillei. Mostenitorul acestuia a fost nepotul sau, Alonso de Fonseca y Acevedo, care, in 1473, a dispus ridicarea castelului, devenit mai tarziu resedinta senioriala. In 1504, proprietarul de atunci, Antonio de Fonseca, a intarit elementele de aparare si a trebuit sa faca fata atacului declansat de marchizul Ceneta, care sustinea ca a venit sa-si salveze logodnica, Maria de Fonseca, tinuta de unchiul ei ostateca in castel. Proprietatea a trecut mai tarziu in posesia Casei de Alba care, in 1954, a cedat-o Ministerului Agriculturii pentru 100 de ani.
Castelul are o forma dantelata si este de fapt o reconstructie a celui vechi. In curtea interioara s-au conservat cateva capiteluri originale si exemplare de faianta mozaraba, neintalnita in alte locuri din tara. Imaginea exterioara a constructiei este impresionanta, datorata atat multimii turnurilor cat si jocului de culori al caramizilor, profilate pe verdele vegetatiei. Incinta este strajuita de patru turnuri asezate in colturi, cel mai mare fiind Torre del Homenaje (Turnul Omagiului).
La intrarea in castel se afla Capela, unde vizitatorul asista la un mic scenariu tv, evocand istoria faimoasei resedinte. Capela se afla la parterul Turnului Omagiului, singurul vizitabil. In capela pot fi admirate mai multe lucrari religioase printre care sculpturi gotice ale "Fecioarei cu Pruncul", o "Crucificare" si o "Buna Vestire" din secolul al XVI-lea. De aici se urca pe o scara ingusta de caramida si se patrunde in Sala Armelor. Asa cum arata si numele, acesta expune mai multe armuri coifuri si sabii, dar remarcabile sunt picturile si mozaicurile de pe ziduri si de pe tavan. Mozaicurile sunt in stil mudejar reprezentand motive geometrice in alb, rosu si albastru iar cupola prezinta nervuri gotice. In sala mai pot fi admirate un covor urias, un jilt elegant sculptat si un birou vechi, iar suprafata ei are cinci colturi in loc de patru, datorita pozitiei scarii.
In Sala Muzeu, cu ziduri groase de pana la 3-4 metri si un impresionant semineu, sunt expuse, pe langa obiecte celtiberice si romane, o serie de resturi ale castelului de odinioara. De aici, printr-un tunel in care cateva imagini de epoca evoca dezastrul lasat aici de soldatii cuceritori ai lui Napoleon, se ajunge pe o terasa a castelului de unde se vede Curtea Armelor in jurul careia exista cele doua incinte. Cea exterioara avea functie defensiva iar cea interioara proteja salile si incaperile fortaretei.
In 1931 castelul a fost declarat monument istoric si a devenit una dintre marile atractii ale turistilor de pretutindeni, vizitarea lui fiind permisa aproape tot timpul anului. Fascinant, rupt parca dintr-o poveste, castelul cu o istorie seculara, a fost reconditionat periodic, fara a i se neglija insa aspectul initial, iar faptul ca este situat la numai 50 de kilometri de capitala provinciei face mult mai usor accesul iubitorilor de frumos.
IRINA STOICA
Comentarii