Un foarte interesant capitol al istoriei artei il reprezinta cel intitulat "Caravaggistii". Exista ample studii care ii evidentiaza pe urmasii stilistici ai uriasului Michelangelo Merisi zis Caravaggio (dupa localitatea de bastina), inventatorul tenebrelor sau clarobscurului. Dupa o viata scurta (1571-1610), vijeliosul maestru a fost uitat si au trebuit sa vina istoricii secolului XX care sa-l aseze pe merituosul loc cuvenit in arta universala.
Vom mentiona doar doua nume care l-au revalorizat pe Caravaggio: Italianul Roberto Longhi si americanul Bernard Berenson. Primul istoric spune ca "…fara Caravaggio, Ribera, Vermeer, La Tour si Rembrandt n-ar fi existat, iar Delacroix, Courbet si Manet ar fi fost cu totul diferiti". Berenson sublinia ca, dupa Michelangelo, Caravaggio a fost cel mai influent "vechi maestru". Intr-adevar, omul condamnat la moarte dupa o crima, turbulentul Caravaggio nu a avut ragaz sa creeze o scoala, dar aceasta s-a creat singura, urmasii sai devenind "frati ai tenebrelor de dupa anul 1610".
Unele dintre operele urmasilor sai sunt atat de asemanatoare stilistic, incat panze lucrate de Caravaggio au fost atribuite altor tenebristi. Este cazul capodoperei "Arestarea lui Christ", atribuita pana in 1910 lui Gerrit van Honthorst! De altfel, in cadrul Scolii de la Utrecht, multi artisti s-au declarat adepti ai clarobscurului si s-au autointitulat "caravaggisti". Printre acestia se numara Johannes Vermeer, Hendrick ter Brugghen si Gerrit van Honthorst. Remarcabila este opera restransa (numai 34 de panze autentificate) a lui Vermeer (1632-1675), dar profunda si aproape exclusiv dedicata scenelor de interior. Trei capodopere semnate si datate de el sunt renumite in istoria universala a artei: "Prostitutie" (1656, in care apare si autoportretul sau), "Astronomul" (1668) si "Geograful".
Dintre numerosii francezi deveniti "frati ai tenebrelor", il remarcam in acest context doar pe Georges de La Tour (1593-1652), care a lucrat mult timp sub influenta olandeza si italiana. Una din caracteristicile acestui sensibil artist este apetenta (poate chiar obsesia) pentru scenele de interior iluminate doar de candele sau lumanari. Cu alte cuvinte, Georges de La Tour se apleaca exclusiv asupra vietii domestice de dupa lasarea serii, perioada care este favorabila redarii prin clarobscur. Dintre capodoperele lui de La Tour amintim "Sfantul Iosif" (1642), "Magdalena si flacara lumanarii" (1640) si "Sfantul Jerom" (1650). Si daca l-am remarcat pe Georges de La Tour, trebuie sa subliniem ca si caravaggistii intre ei au numeroase trasaturi comune, care uneori creeaza confuzii. Astfel, de La Tour este uneori asociat cu olandezul Hendrick ter Brugghen (1588-1629), un pictor care l-a admirat atat de mult pe Caravaggio, incat i-a preluat multe subiecte cu aceeasi "scenografie". Dintre acestea se detaseaza faimoasa panza "Toma necredinciosul", in care apostolul, sceptic in privinta Invierii lui Christ, aproape ca introduce un deget in rana de la pieptul lui Iisus (cea facuta de sulita centurionului). La randul sau, un alt mare caravaggist a fost Peter Paul Rubens, flamandul care a recunoscut deschis ca stilul sau baroc este direct descendent din tenebrismul lui Caravaggio. Se poate spune chiar ca Rubens a reinnobilat opera lui Caravaggio.
PAUL IOAN
Comentarii