Este foarte dificil de gasit un termen de comparatie pentru marele "actor" al secolului XX pe nume Pablo Picasso. A revolutionat de unul singur pictura, sapand o prapastie de netrecut intre clasicism si modernism, si a dus o viata sentimentala demna de un suveran medieval pentru care dragostea este o continua experienta a carei fascinatie trebuie sa ramana proaspata. De altfel, specific unui geniu autentic, lui Picasso i-a fost groaza de plictiseala, de stagnare, de monotonie. A fost permanent un cautator care scormoneste si acolo unde altii nu-si mai pun nici o speranta.
Fiu al unui artist si profesor de la Scoala de Arte Frumoase din Malaga, Pablo Picasso vine pe lume la 25 octombrie 1881, cu douazeci si trei de ani inante de Salvador Dali (nascut la 11 mai 1904). Din respect pentru arta secolului XX, mai intotdeauna simtim nevoia sa amintim ca acesti doi titani spanioli ai picturii universale au fost contemporani, desi realitatea a demonstrat ca s-au cam ignorat reciproc, fara sa se atace… Picasso studiaza la Madrid si Barcelona, iar in aceasta din urma urbe ii expune pentru prima oara, la localul "Patru pisici", cateva picturi – pe cand avea nouasprezece ani. Abia din anul urmator, din 1901, va incepe sa-si semneze lucrarile cu numele mamei ("Picasso", tatal fiind "Blasco") influentat puternic de impresionisti.
Din 1904, viitorul mare artist se muta la Paris, in "cartierul viselor pe stomacul gol", asa cum un poet a numit Montmartre. Probabil prima iubire, Fernanda, a fost cea care i-a insuflat optimismul perioadei numite "roz". Prefera culorile deschise, vesele si temele care-ti insenineaza sufletul: viata circului. Apoi pleaca in munti, parcurge "perioada primitiva" si tendintele de a rupe definitiv cu clasicismul redarii chipului uman se vad foarte clar. Cu eleganta si usurinta sprecifice unui geniu, Pablo Picasso parcurge ulterior mai multe perioade (disputate de critica dupa denumiri si stil), din care amintim cubismul (inclusiv colajele, adica hartie lipita), perioada albastra, clasicismul si suprarealismul. Maestrul n-a fost niciodata un suprarealist, asa cum il etichetam pe Dali, dar a avut o expozitie in acest stil la Paris, in 1925, si un ciclu dedicat taurului.
Cand se vorbeste despre Picasso, se amintesc doua capodopere care-l pot defini suficient de bine. In ordine cronologica, este vorba despre "Domnisoarele din Avignon" (1907) si "Guernica" (1937). Titlul celei de-a doua lucrari reprezinta numele unei localitati basce care a fost intens bombardata de aviatia germana. De altfel, convingerile politice ale pictorului il vor conduce si spre rolul de "membru al Partidului Comunist Francez" (din 1944 si pana in 1953, cand se retrage). Odata cu "Domnisoarele din Avignon" (care sunt de fapt cinci prostituate dintr-un bordel din Barcelona), descoperim si rolul de barbat atasat iubirii si farmecelor feminine. Picasso a jucat rolul de sot de doua ori (cu Olga Koklova si Jacqueline Rocque), dar rolul de amant a fost parca mai potrivit acestui "indragostit incurabil", cum ii spunea uneori Dora Maar… Cu amaraciune trebuie mentionat faptul ca a doua nevasta, Jacqueline, nu i-a lasat pe cei doi copii ai lor sa asiste la funeraliile tatalui (1973), iar in 1986 s-a sinucis… In 1910, lucrarea "Nud, frunze verzi si bust" s-a vandut cu 106,5 milioane de dolari, la Christie's.
PAUL IOAN
Comentarii