Intre secolele al VII-lea si al XII-lea, economia si cultura Mexicului au cunoscut o inflorire fara precedent. Si aceasta, in primul rand datorita civilizatiei toltecilor care au fondat un vast stat. Cel caruia i s-au atribuit realizari exceptionale – palate cu peretii interiori acoperiti cu aur, mozaicuri, picturi, cu incaperi doldora de obiecte artizanale confectionate din metale (semi)pretioase, sidef, lemn din esente rare, aranjate cu un gust impecabil, in care formele, culorile, atmosfera creata triumfa, a fost regele-preot Quetzalcoatl care avea resedinta in Tula.
Si dincolo de palate, piramide, temple, statui uriase, se intindeau necuprinse terenuri fertile, cultivate cu grau, orz, porumb… Tula dispunea si de pretioase resurse minerale, cele mai importante zacaminte fiind cele de obsidian (roca vulcanica vitrifiata). Cum a fost posibila ascensiunea materiala si culturala (care a fost influentata de cea a populatiilor din America Centrala) a acestei populatii? Calea spre prosperitate a fost facilitata de circumstantele istorice de care a reusit sa profite din plin. In primul rand, de caderea cetatii-stat Teotihuacan in secolul al VII-lea (ruinele sale impunatoare troneaza in marginea capitalei Mexicului). In acea perioada tulbure, o serie de triburi venite din nord s-au instalat in situl Tula (aflat la 80 de kilometri de Mexico). Printre ele, s-au infiltrat si toltecii care s-au impus prin forta armelor, aservind triburile rivale.
Principalele surse de informatie provin de la cronicarii azteci si de la misionarii spanioli care, dupa 1519, au cules nenumarate marturii ale aztecilor, legate de predecesori si de realizarile lor. Unul dintre misionarii spanioli ne ofera urmatoarea descriere: "Toltecii erau oameni intelepti, destoinici, harnici iar mesterii, plini de har creator. Toate operele lor erau desavarsite. Casele acoperite cu mozaicuri, ofereau privelisti minunate (…)". Relatarile despre cetatea toltecilor, despre bogatiile si operele lor concorda in mare parte cu realitatea arheologica.
Ruinele degajate pana in urma cu zeci de ani si care au fost sistate nu relevau insa maretia, splendoarea arhitecturala descrise. Casele erau mai degraba modeste iar piramidele, de talie mica, in comparatie cu cele din situl vecin Teotihuacan, dar reprezentarile iconografice si in special sculpturile, care evoca razboiul si actele sacrificiale sau figuri umane si animaliere erau exceptionale (unele sculpturi erau impozante). Pe unul dintre monumente s-au pastrat, intr-o excelenta stare de conservare, sculpturi reprezentand capete de serpi cu pene si vulturi care devorau inimi umane.
In urma sapaturilor ulterioare au fost dezvaluite ruine care atesta faptul ca Tula era o cetate cu mult mai complexa decat si-au imaginat arheologii. Au fost degajate, de pilda, ruinele unui centru ceremonial, cu temple, strazi pavate, diverse amenajari urbane. Expansiunea aztecilor a pus capat acestei civilizatii.
DORIN MARAN
Comentarii