Editura Blasco a lansat de curand pe piata iubitorilor de lectura mai multe lucrari de referinta care se constituie in adevarate evenimente editoriale. Este vorba despre lucrarea in patru volume scrisa de Valentin Dimitriuc si intitulata curajos „Intamplari cu istoria noastra”. In aceasta saptamana le prezentam pe primele doua, ce incorporeaza noutati si puncte de vedere inedite, rezultate „dintr-o analiza logica si multidisciplinara a celor mai noi descoperiri arheologice despre neamul nostru, incepand din mileniul al IV-lea i.Hr. si pana in anul 1922, cand regele romanilor, Ferdinand I, a proclamat in Catedrala Neamului de la Alba Iulia, Romania Mare”. In primele doua volume apare primul unificator al neamului – regele Burebista, in anul 70 i.Hr. – volumele acoperind perioada de pana in secolul al XIV-lea.
Intr-o scrisoare deschisa adresata poporului roman, publicata in primul volum al lucrarii, arhimandritul Iustin Parvu spunea: „Suntem singurul popor european care traieste acolo unde s-a nascut, crescut si educat, in propriile granite si acesta este mesajul principal al Tablitelor de lut de la Tartaria… Am fost singurul popor pe care nicio putere nu l-a cucerit, chiar daca am fost impartiti, despartiti sau asupriti de milenii; si nicicand nu am putut fi cuceriti, atunci cand am fost uniti; nici de romani, care au stapanit doar o parte din vechea Geto-Dacia, cealalta parte, majoritara, apartinand getilor liberi; si nici turcii nu au reusit sa ne transforme teritoriul in pasalac… iar cand am suferit infrangeri, ele s-au datorat tradarii…”.
Pe de alta parte, autorul insusi declara in cuvantul catre cititor ca nu a dorit sa elaboreze „teorii istorice noi”. Dimpotriva, „am cautat ca punand cap la cap faptele istorice, asa cum sunt ele reflectate in cartile destinate publicului larg, sa le coroborez cu cercetari si concluzii mai noi, ale unor istorici, lingvisti si alti specialisti interesati de adevar, logica si bun simt”. O dorinta pe deplin justificata devreme ce am avut o istorie si mai multe rescrieri ale ei. Sau cum constata Valentin Dimitriuc, „elemente esentiale ale istoriei noastre nu sunt adevarate, ci distorsionate sau omise cu totul”. Partea curioasa este, de pilda, ca majoritatea istoricilor nostri, inclusiv cei mai importanti, „au acceptat cu entuziasm si s-au incapatanat cu indaratnicie sa sustina ca noi, urmare a asa-zisei «romanizari», suntem urmasii Romei”. O idee care i se pare autorului simplista si neplauzibila, mai mult, nici macar fundamentata temeinic, de vreme ce acei istorici nu s-au preocupat sa sustina continuitatea incontestabila a prezentei unor asemenea urmasi in teritoriile locuite, dimpotriva, acceptand simplist ideea conform careia cei putini, care au ramas dupa retragerea aureliana, au disparut in munti si in paduri, lasand sa treaca 1000 de ani pe teritoriile noastre, „legea facand-o migratorii barbari, inclusiv unguri, care au atacat si jefuit teritoriile transilvane si banatene, revendicandu-le si in prezent, bazat pe argumentul fabricat ulterior ca au fost primii care s-au asezat acolo!”. Este pusa, de asemenea in discutie si influenta slavilor in limba si istoria noastra, motivele acestei influente si mai ales motivele pentru care „istoricii aserviti din anii 1950-1960 au dorit sa ne slavizeze mai mult decat eram”.
In fine, scopul primului volum este acela de „a afirma adevarurile despre stramosii nostri si de a documenta continuitatea lor pe teritoriile noastre in cei 1000 de ani, cand se spune, rauvoitor, ca izvoarele despre noi au tacut, fapt care, cu multa surprindere, am constatat ca este acceptat cu resemnare de majoritatea romanilor! Desi datele documentare sunt numeroase, clare si din surse diferite”. Idei limpezi, exprimate documentat de un autor care intentioneaza sa contribuie hotarator la deschiderea usilor catre o istorie cat mai exacta, lipsita de idei preconcepute, deseori false. „Intamplari cu istoria noastra”, volumul 1 si 2, o lectura mai mult decat interesanta, o lectura captivanta si pilduitoare.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii