Manastirea Ratesti      Razboaiele nevazute ale serviciilor secrete

          1. Manastirea Ratesti
          
          IRINA STOICA
          
           Situata în zona vulcanilor noroiosi, în comuna Berca, judetul Buzau, manastirea Ratesti a fost înaltata de Capitanul Dragomir, un membru de seama al unei familii de militari de la sfârsitul secolului al XVI-lea.

          1. Manastirea Ratesti
          
          IRINA STOICA
          
           Situata în zona vulcanilor noroiosi, în comuna Berca, judetul Buzau, manastirea Ratesti a fost înaltata de Capitanul Dragomir, un membru de seama al unei familii de militari de la sfârsitul secolului al XVI-lea. Evenimentul este atestat indirect de documente din secolul al XIX-lea, aflate în pastrarea familiei respective, care pun capat discutiilor privitoare la originea ctitorului. La început asezamântul a fost o manastire de calugari asa cum reiese dintr-un document de la 1634. În cea de a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, fiind lipsiti de mijloace de întretinere, calugarii au migrat spre alte manastiri din zona. Viata monahala reînvie aici în 1752, când domeniul devine proprietatea lui Scarlet Hrisoscoleu. Acesta si fiul sau Alexandru constituie cel de al doilea rând de ctitori. Dupa ce tatal doneaza asezamântului, în 1755, livada si gradina, în 1787 fiul întareste donatia si aici se stabilesc 16 calugarite venite de la Poiana Marului. Numarul acestora creste si treptat aici se dezvolta atelierele de tesatorie si ceramica, aici sunt realizate, pâna la sfârsitul celui de al doilea razboi, covoare deosebit de apreciate, aici a functionat o scoala pentru tinere calugarite si una pentru adulti, aici a fost asigurata asistenta medicala pentru soldatii din cele doua razboaie mondiale si pentru populatia civila si tot aici a fost deschis primul orfelinat din judetul Buzau. O deosebita atentie s-a dat cartii, multe tiparituri si manuscrise de mare valoare fiind expuse în Colectia de arta veche bisericeasca a manastirii. Constructiile, asezate în panta, dupa un plan patrat, sunt dominate de biserica monumentala, cu hramul Sfânta Treime, ridicata în 1844 si constituind o interferenta de stiluri autohtone din secolul al XIX-lea. Este un locas impunator cu trei turle si cu pridvor închis. Interiorul a fost pictat de Nicolae Teodorescu seful scolii de zugravi din dioceza Buzau ajutat de nepotul sau pictorul Gheorghe Tattarescu. Cladirile din jur au balcoanele împodobite cu flori iar cimitirul este un veritabil parc. El are o mica biserica datând din 1867. De-a lungul timpurilor, manastirea a fost vizitata de multi oameni de seama: Mihai Viteazul, Barbu Stirbei, Alexandru Ioan Cuza, Carol I. „O ora la Ratesti este o ora la portile raiului” spunea Valeriu Anania iar ambasadorul Finlandei la Bucuresti numea aceasta oaza de liniste si credinta „o insula de iubire”.
          
          
          2. Razboaiele nevazute ale serviciilor secrete
          Actiuni de dezinformare
          
          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
           Potrivit conceptului sovieticilor în materie de dezinformare, aceasta presupune un conglomerat de activitati cum ar fi:
          
           – distribuirea de documente falsificate sau contrafacute, scrisori, manuscrise si fotografii;
          – propagarea de zvonuri sau stiri tendentioase care sa induca în eroare ori sa destabilizeze;
          – difuzarea de informatii false prin agenti dubli;
          – crearea si promovarea unei imagini apologetice a realitatilor sovietice;
          – comiterea unor acte fizice în scopuri psihologice.
          
           De dezinformare s-au ocupat mai multe institutii, între care: „Departamentul International de Studii Politice” si „Departamentul International al K.G.B.”. Dupa 1977, apreciindu-se ca neîndestulatoare posibilitatile propagandistice existente, Biroul Politic al P.C.U.S. a hotarât crearea unei unitati de sprijin. „Departamentul de Informatii Internationale”, în care au fost cooptati ziaristi de calibru, profesionisti de la „Radio Moscova”, de la Agentia TASS si din alte organisme cu sarcini în domeniul propagandei.
           Activitatea de dezinformare se fundamenta pe pregatirea prealabila a mesajelor dezinformante de catre o serie de institutii, sub coordonarea K.G.B.-ului. Informatiile primare le puneau la dispozitie M.A.E., Ministrul Comertului Exterior, institutele de cercetare pentru diverse state, precum si ofiterii acoperiti din cadrul ambasadelor. Materialele prelucrate erau folosite atât în propaganda internationala cât si în cea interna. Dezinformarea difera de propaganda obisnuita prin aceea ca sursele sale autentice ramân secrete, iar formulele în care se actioneaza implica operatiuni clandestine initiate, planificate si controlate permanent de Departamentul „D” (Dezinformare) din cadrul K.G.B.
          
          Câteva exemple tipice dezinformarii sovietice
           În anul 1966 agentii K.G.B. din Franta reusesc sa sustraga câteva planuri ale avionului de interceptare francez „Mirage 3”. Sovieticii au, însa, nevoie de un „Mirage 3” care sa zboare în conditii de lupta simulata. Aparatul are mai multe caracteristici superioare M.I.G.-urilor si dispune de aparatura electronica speciala. Agenti K.G.B. din Liban încearca sa determine un pilot sa aterizeze cu un asemenea aparat la Baku (U.R.S.S.). Pilotul sesizeaza autoritatile libaneze, agentii sovietici sunt prinsi iar cazul este mediatizat. Dezinformarea sovietica intra imediat în actiune. Agenti importanti din Liban, Irak, Siria si Egipt sunt contactati si instruiti ca afacerea „Mirage” este o provocare americana menita sa perturbe relatiile sovieto-libaneze. Atmosfera ce se face în aceste tari determina guvernul libanez sa interzica difuzarea oricaror stiri în legatura cu cazul si sa ceara corespondentilor straini sa nu mai faca publicitate pe aceasta tema. Demonstratiile, grevele si tulburarile organizate în diferite tari pentru a afecta moralul populatiei si pentru discreditarea politica fac parte integranta din actiunile de dezinformare, cu scopul diversionist – destabilizatoare.
           Se sustine, pe buna dreptate, ca demonstratiile publice sunt foarte utile si ca, desi nu sunt niciodata spontane ele apar ca atare si din aceste motive intereseaza totdeauna publicul. O demonstratie bine organizata poate crea o impresie falsa asupra starii de spirit dintr-o tara. Astfel în 1968, în S.U.A., 6000 de oameni protestau împotriva razboiului din Vietnam, în timp ce numai sapte persoane protestau în fata ambasadei sovietice împotriva invadarii Cehoslovaciei. La Tokio, mii de oameni demonstrau împotriva conditiilor de transferare a bazei de la Okinawa, neexistând, în schimb, nici o reactie în legatura cu refuzul rusilor de a transfera insulele Kurile.