Vikingii au intrat in istorie spre sfarsitul secolului al VIII-lea prin numeroase incursiuni in urma carora pamantul s-a umplut de sange. Au semanat teroarea in Irlanda, Anglia, Bretania, Normandia… „Specialitatea” lor nu erau doar invaziile sangeroase ci si ritualurile religioase, stabilirea de relatii comerciale, in special cu Imperiul bizantin si Persia de unde importau tesaturi din matase in cantitati uriase, aur, argint, podoabe etc.
Un cronicar arab din secolul al X-lea care a stat in preajma lor intr-o zona din vecinatatea Marii Caspice, relata: „Sunt mai murdari decat toate creaturile lui Allah, nu respecta igiena elementara. Dar, marturisesc ca n-am vazut luptatori cu un fizic atat de bine facut. Sunt blonzi, semeti precum palmierii.” (…) Aveau un cult deosebit pentru zei – Odin, Thor, Sunna, Hoenir, Lodur, Freya – pe care ii onorau in cadrul ceremoniilor religioase. S-au raspandit in lume pornind din nord, de pe teritoriile pe care se afla statele Danemarca, Norvegia si Suedia, din anul 800 pana in 1050. Nu erau cu totii razboinici. Societatile, diferentiate, includeau si mestesugari, negustori, vanatori, agricultori.
In urma sapaturilor arheologice au fost descoperite o serie de dovezi legate de modul lor de viata si de cultura materiala. In barcile funerare ca acelea din Osebery sau din Birka (Norvegia) au fost descoperite maldare de bucati de matase provenind din Persia si Constantinopol. In nenumarate documente scrise de cronicari si geografi arabi sunt descrise contactele vikingilor cu negustori din califatul islamic din regiunile din preajma Marii Caspice si cu cei din Bizant si Orient. Plateau marfurile cu monede sau lingouri din argint.
Au fost descoperite pe teritoriile scandinavice mari cantitati de argint de provenienta islamica: sute de lingouri si peste 100.000 de monede, o mare parte dintre ele fiind reproduse, dar intr-un mod grosier. Pretiosul metal nu era folosit doar in tranzactii, reprezenta si un mod de afisare a bogatiei personale. Mestesugarii il transformau in podoabe, purtate de femei, dar cea mai mare parte dintre ele erau cumparate din Bizant si Orient. Pentru a obtine argint, negustorii vikingi ofereau blanuri, colti de morsa, ceara si ambra. Dar si sclavi din randul prizonierilor de razboi din Europa, pe care ii vindeau in Constantinopol, una dintre cele mai mari piete de sclavi din lume.
Unii vikingi se desprindeau de grupurile de razboinici pentru a deveni mercenari. O faima deosebita si-au cucerit-o cei care au intrat in garda varangiana, un corp de elita constituit in anul 980 de imparatul bizantin Bazil al II-lea, care functiona atat ca garda personala, cat si ca unitate de lupta. Aceste populatii pagane s-au convertit la crestinism. In secolul al XI-lea regatele scandinave s-au integrat in Europa crestina, marcand epilogul epocii vikingilor.
DORIN MARAN
Comentarii