Nu doar cinefilii, ci si criticii de film sunt de acord ca o creatie cinematografica nu poate fi cu adevarat mare daca nu are un final pe masura. Ultimele secvente pot cimenta pentru totdeauna un film în memoria spectatorilor sau îl pot arunca în uitare. Dar nu întotdeauna ceea ce vedem pe ecran reprezinta aceleasi lucruri pe care scenaristii au dorit sa le vedem. Mai jos va prezentam câteva exemple de filme care ar fi trebuit sa aiba un final cu totul neasteptat, fata de cel pe care l-au avut.
Întoarcerea lui Jedi
În aceasta ultima serie a trilogiei originale „Razboiul Stelelor”, spectatorii asista la punctul culminant al mai multor conflicte: rebelii contra Imperiului, Jedi contra lui Sith etc. Oricine e familiarizat cu finalul fericit al seriei, când Binele triumfa asupra Raului si personajele principale traiesc, fericite, pâna la adânci batrâneti. Initial însa, în „Razboiul Stelelor”, lucrurile nu trebuiau sa fie chiar roze. Harrison Ford a încercat din rasputeri sa-i convinga pe producatori ca personajul sau, Han Solo, sa fie ucis la finalul filmului, pentru a oferi un plus de dramatism povestii. Dar, asa cum actorul avea sa marturiseasca mai târziu, producatorul George Lucas, desi atras de o asemenea perspectiva artistica, a trebuit sa renunte la ea, din cauza efectelor negative pe care le-ar fi avut asupra vânzarilor de gadgeturi si jucarii inspirate de „Star Wars”! Dar desi azi fransiza „Razboiul Stelelor” ar fi fost cu totul diferita fara un Han Solo supravietuitor, cu siguranta disparitia îndragitului personaj ar fi dat mai multa greutate titlului original al filmului, „Razbunarea lui Jedi”.
Ziua Z: Apocalipsa
Desi primul si singurul film cu zombie în care a jucat Brad Pitt poate fi considerat un thriller de actiune, el i-a uimit pe fanii romanelor lui Max Brooks (dupa care filmul a fost inspirat). Socul acestora a fost provocat mai ales de finalul „hollywoodian” al peliculei – Pitt, cu ajutorul viitorului star din Doctor Who, Peter Capaldi, descopera tratamentul ce poate vindeca ravagiile produse de „virusul zombie”. Acest final nu doar ca difera total de cel al cartii, dar contravine flagrant si restului filmului. La prima mâna, finalul era la fel de deprimant ca si filmul în sine. În locul dramaticului accident aviatic cu care pelicula se încheie, personajul lui Brad Pitt, Gerry Lane, aterizeaza în siguranta la Moscova, unde e obligat sa recruteze luptatori zombie. El observa ca gerul patrunzator al iernii rusesti îi afecteaza pe monstri (idee întâlnita si în carte) si încearca sa-si anunte sotia de aceasta descoperire. Însa femeia se predase deja soldatilor care luptau contra monstrilor zombie, fapt ce-l determina pe Gerry sa se puna în fruntea trupelor de morti-vii, sa strabata tarâmurile înghetate ale Siberiei si sa debarce în America, spre a se razbuna. Studiourile Paramount au considerat aceasta varianta ca fiind prea respingatoare pentru un film lansat vara si au dispus ca scenariul sa fie rescris.
Dupa 28 de zile
În multe privinte, acest film din 2002 a revigorat piata productiilor cu „zombie”, deja suprapopulata cu mii de pelicule de duzina. În locul clasicilor „zombie”, care pareau sa se miste în reluare, în creatii faimoase, precum „Noaptea mortilor vii”, monstrii din „Dupa 28 de zile” erau înspaimântator de rapizi, fiind infectati de un virus similar cu cel al turbarii. Filmul urmareste aventura unui mic grup de oameni supravietuitori, care sunt salvati în ultima instanta de o masura practica neluata în seama de regizorii productiilor horror: daca oamenii fie sunt mâncati, fie se adapostesc, zombie vor muri de inanitie! În scenariul original, personajul principal, Jim, reusea sa salveze viata tatalui sau, Frank, si pe a fiicei sale, sacrificându-se pentru ca acestia sa poata avea un viitor. Desi emotionant, finalul a fost refuzat de regizor, întrucât ideea schimbarii sângelui unui Frank zombificat cu sângele curat al lui Jim, fara ca acest din urma sânge sa devina, la rândul sau, infectat de virus, parea absurda chiar si judecând dupa standardele filmelor cu zombie.
Legenda vie
În acest film, Will Smith e singurul pamântean neafectat de un virus care a transformat oamenii în monstri nocturni. Neville, personajul sau, e obsedat sa gaseasca alti supravietuitori si, totodata, o cura pentru vindecarea acestor „cautatori de întuneric”. El reuseste sa o faca si în final îsi sacrifica viata pentru a salva o femeie si pe fiul ei, imuni la virus, încredintându-le leacul miraculos. Finalul original era mai în ton cu ideea romanului lui Richard Matheson: Neville supravietuieste, alaturi de femeie si copil, dar realizeaza ca toti monstrii pe care i-a ucis puteau gândi. Pentru ei, el era legendarul monstru care-i vâna atunci când dormeau.
Rambo
Dintre toate filmele cu Rambo, primul se diferentiaza (ca si în cazul celor cu Rocky), întrucât nu abuzeaza de panoplia de efecte speciale, explozii si tone de sânge artificial, ci ramâne o meditatie impresionanta asupra stresului posttraumatic resimtit de soldati, dupa razboaie. Personajul lui Stallone e un veteran arhetipal al Vietnamului, care, ignorat de tara sa si hartuit de niste politisti obtuzi, se transforma într-o masina de ucis. În final, fostul lui comandant, colonelul Trautman, e cel care va detensiona situatia, Rambo acceptând, în lacrimi, sa se predea acestuia. Dar finalul initial prevedea cu totul altceva: Rambo, care fusese luat prizonier si torturat de vietnamezi în razboi, îsi da seama ca nu poate trai toata viata dupa gratii, asa ca-l obliga pe Trautman sa-l ucida. Din fericire pentru încasarile producatorilor, dar si pentru cinefili, sfârsitul filmului a fost cu totul altul, permitând realizarea altor (plictisitor de numeroase, ar zice unii) filme cu celebrul erou razboinic…
GABRIEL TUDOR
Comentarii