Acropola Atenei este un adevarat simbol nu doar al Greciei ci al intregii lumi antice. In timpul Razboaielor Medice, toate resursele orasului fusesera folosite in scopuri de aparare: pentru construirea portului Pireu, pentru flota, pentru zidurile de incinta si pentru procurarea armelor atât de necesare. Dupa incheierea pacii, locuitorii vestitei cetati antice au hotarât sa demareze un amplu program de reconstructie. In acest scop, Atena, devenita conducatoarea Ligii de la Delos, foloseste atât banii tezaurului Ligii repective, cât si argintul obtinut din bogatele zacaminte descoperite in Atica.
Astfel este creat cel mai impresionant monument al epocii, „complexul arhitectornic de pe Acropole”. Planul de constructie a orasului, conceput de Pericle, desemnase pentru noile opere vestitul deal de circa 156 metri, care domina Atena si era considerat sacru pentru ca aici se afla templul inchinat zeitei protectoare a orasului. Acropola fusese impodobita cu statui si sanctuare, care insa fusesera distruse de persi in anul 480 i.Hr., când ocupasera orasul.
Pentru realizarea si decorarea noilor monumente Pericle a apelat la serviciile lui Fidias, unul dintre cei mai mari sculptori ai antichitatii, daca nu cel mai mare. Astfel au fost construite: Partenonul, Propileele, Teseionul (un templu inchinat lui Tezeu) si, dupa moartea lui Pericle, Templul Zeitei Nike si Erehteionul.
Prin „propilee” se intelege intrarea monumentala intr-un loc sacru, intrare formata dintr-un portic si o galerie de coloane deschisa spre exterior. Propileele din Atena au fost construite de arhitectul Mnesicles ca intrare pe Acropole. In exterior coloanele sunt dorice iar in salile de trecere sunt in stil ionic. La unul dintre capetele Propileelor era o poteca iar, in celalalt capat s-a construit mai târziu Templul Zeitei Nike.
Cel mai reprezentativ monument de pe Acropola ramâne Parthenonul, realizat de arhitectii Ictinos si Callicrates, sub conducerea lui Fidias. Este un templu doric având câte opt coloane pe fiecare dintre laturile mici si este inaltat pe un postament ca sa poata fi admirat din orice punct al orasului. In interior era impartit in trei parti: pronaosul, cella – unde se afla statuia zeitei – si opistodonul (camera tezaurului).
Constructia a inceput in jurul anului 447 i.Hr. si s-a incheiat in 438 i.Hr. A fost inchinata zeitei Atena Parthenos si a fost ridicata din marmura de Pantelikon pe locul fostei Hecatombe, o fundatie de calcar. Terasamentul are patru trepte si intreaga lucrare este inconjurata de 46 de coloane dorice cu o inaltime de 10,6 metri. In templu se afla vestita statuie criselefantina a zeitei, realizata de Fidias. Statuia din lemn sculptat invelit in aur si fildes avea o inaltime de 12 metri.
Templul era impodobit cu 92 de metope, o friza care pe o lungime de 160 metri etala o multime de basoreliefuri si la fatada, mai multe statui reprezentând personaje in marime naturala. Basoreliefurile constituiau adevarate documente de epoca, infatisând pe lânga elemente mitologice scene din viata de fiecare zi, oferind astfel amanunte privitoare la imbracaminte, obiceiuri, sarbatori.
In secolul al V-lea d.Hr. Parthenonul a fost transformat in biserica crestina si, ulterior, dupa ce Atena a fost cucerita de turci, in moschee. In 1687 edificiul, transformat in pulberarie, a fost distrus de o explozie. La inceputul secolului al XIX-lea, ambasadorul britanic lordul Elgin a transportat la Londra o mare parte din metope si alte elemente sculpturale, expuse acum la British Museum. La inceputul secolului trecut, grecii au reconstruit partial celebrul templu din elementele ramase in tara.
IRINA STOICA
Comentarii