Renumele lui Jean-Honore Fragonard este asociat de epoca „Serbarilor galante” de la Curtea lui Ludovic al XV-lea si de stilul rococo atasat modului de viata din rândul înaltei nobilimi franceze de dinainte de izbucnirea Revolutiei (1789). Fragonard a fost artistul perfect încadrat într-o epoca a triumfului hedonismului, în care placerile vietii devenisera suprema motivatie a existentei.
Oricine admira o colectie a acestui artist al domnisoarelor jucause – daca ne permiteti eticheta deloc malitioasa – poate lesne sesiza erotismul bine temperat al compozitiilor, în care tinerele femei, personaje principale în foarte multe lucrari de succes, se comporta provocator fata de iubitii lor sau, în unele cazuri, doar aspirantii la o poveste de amor catifelata. O astfel de scena este magistral redata în compozitia intitulata „Leaganul”, realizata de Fragonard pe când avea 35 de ani (1767). Poate ca este suficient sa amintim titlul original, mai putin cunoscut, al acestei capodopere a rococo-ului, si anume: „Aventura fericita a pantofiorului” (astazi originalul se afla în „Colectia Wallace” din Londra). O domnisoara cu o rochie vaporoasa, de un roz aprins si dantelata, se da în leagan aparent nevinovata, stiind ca într-un tufis se ascunde un admirator. Miscarea leaganului îi dezgoleste gambele, iar pictorul surprinde momentul în care un pantofior îi zboara din picior… Scena se petrece într-o abundenta de verdeata, iar o statuie ne indica faptul ca s-ar putea ca ambianta ar putea fi a unui parc al palatului regal. „Ghidusia” autorului merge cu latura ludica a scenariului pâna la capat, caci în umbra, în dreapta compozitiei, se observa un barbat discret care împinge leaganul cu forta.
Asa era si epoca pe care a savurat-o maestrul Fragonard, pictorul care a fost sustinut cu entuziasm de un alt campion al erotismului si senzualitatii feminine, Boucher. Practic, François Boucher este cel care l-a descoperit pe Jean-Honore Fragonard (nume de origine italiana) înca de la optsprezece ani. Si, pentru ca maestrul sa ramâna nemuritor pentru pictura franceza, o alta capodopera s-a nascut din talentul si imaginatia sa. Este vorba despre compozitia „Femei la scaldat”, realizata în 1765. Nudurile domnisoarelor jucause sunt grupate pe malul si în apa unui râu, într-o atmosfera de voiosie generala, evident molipsitoare. Acest scenariu al nudurilor feminine grupate într-o molcoma senzualitate în preajma unei ape a constituit un model urias pentru impresionisti, care i-au fost recunoscatori înaintasului lor pentru acest pretext al erotismului plasat în natura. Renoir, Cézanne si Degas au transformat tema femeilor la scaldat într-o pasiune permanentizata.
Cele doua exemple prezentate ne edifica asupra ambiantei în care acest maestru a devenit un artist foarte bogat, care a primit comenzi direct de la Ludovic al XV-lea si de la favorita acestuia, Madame Du Barry. De altfel, pentru Du Barry a realizat o serie de tablouri intitulata „Progresele iubirii din inima unei tinere”, titlu care spune totul despre acea epoca. Numai ca viata e ironica uneori. Dupa izbucnirea Revolutiei franceze, pictorul se alatura republicanilor, devine protejatul lui Louis David. Numai ca treptat, Fragonard intra în anonimat, pleaca din Paris si va muri complet ignorat de contemporani, la 74 de ani, în 1806. Dar îl vor descoperi, entuziasmati, impresionistii.
PAUL IOAN
Comentarii