Apartinand epocilor protoistorice (acele vremuri mult prea indepartate pentru ca datarea cu carbon radioactiv sa reflecte cu certitudine cronologia evenimentelor), urmele civilizatiilor megalitice sunt raspandite in toate continentele. Pentru multi arheologi si istorici ai religiilor, ar fi trebuit sa existe un „centru initiatic „ ale carui influente s-au raspandit in toate directiile, cu o pregnanta variabila. Care a fost acest punct nodal al stravechii credinte in comunicarea cu zeii prin colosi de piatra? Fara indoiala, ne spune majoritatea cercetatorilor, Atlantida este initiatoarea acestei forme de cult.
Dovezi materiale
Primele constructii masive din piatra au fost descoperite in zona arhipelagului Bahamas, in 1968. Explorarile submarine au scos la iveala ziduri, constructii piramidale si o coloana sculptata cu rafinament. Ulterior, in nordul Cubei si in regiunea de coasta a Floridei au mai fost descoperite ruine asemanatoare, materialul predominant de constructie fiind un tip de marmura necunoscuta in nici o alta regiune a lumii.
Oare sunt suficiente dovezi materiale ale existentei unei stravechi civilizatii (traitoare inainte de secolul X i.Ch.)? Este sau nu o coincidenta faptul ca locul aproximativ indicat de Platon (dar si nu de Diodor din Sicilia) este si cel al acestor vestigii arhitectonice? La ce serveau imensele si bizarele forme durate in piatra, care insoteau ramasitele unor edificii? Desi ansamblul lor a fost distrus de agresivitatea apelor, se poate sesiza tendinta de a instaura un cult, a carui exteriorizare ar fi putut fi asemanatoare cu complexele megalitice raspandite in Europa, din Irlanda si pana-n Malta.
Dar astfel de manifestari arhitectonico-spirituale au fost descoperite si in intreg bazinul mediteraneean. Anul trecut, in zona desertica din nordul Africii au fost scoase la lumina (cu ajutorul unor detectoare speciale plasate pe sateliti) uimitoare urme ale unor constructii cvasi-megalitice, datand din mileniul VI i.Ch., deci cu mult inaintea inchegarii Egiptului dinastic si a construirii piramidelor. Imediat s-a lansat ideea ca ridicarea unor monumente incredibile, precum Marea piramida a lui Keops, ar fi avut la baza transmiterea multimilenara a unor secrete de vehiculare a colosilor de piatra. Pe de alta parte, se stie ca exista megaliti si in zona asiatica: in Sri Lanka, Tibet si Coreea. Extrem de semnificativ este faptul ca forme similare de adorare a zeilor sunt prezente in Indonezia si Malaezia…
In loc de concluzii
A inalta blocuri de piatra de 200-300 de tone, a urca pe ele lespezi de 50-100 de tone este un efort care cere, neindoielnic, o puternica motivatie. Complexele megalitice sunt alcatuite fie din menhire (piatra uriasa implantata in sol), fie din cromlehuri (ansamblu circular sau semicircular de menhire), fie din dolmene (forme aducand aminte de o incinta cu un plafon din dale de piatra). Nu cumva caracterul rudimentar dar grandios al acestor edificii ar fi putut fi comun mai multor civilizatii, fara ca acestea sa comunice? Rostul lor pare sa fi fost dublu: cultul unor zei primordiali, sapientiali, si observarea cerului. Ipotezele ne conduc spre un generalizat cult al mortilor, dezvoltat independent de spiritualitatea Atlantidei.
PAUL IOAN
Comentarii