Coplesitor prin trecutul sau istoric, prin frumusetea si multimea monumentelor, orasul Roma, Cetatea Eterna, este deopotriva leagan al artelor si al credintei. Important centru turistic, asezat pe malurile Tibrului, a fost pe rând capitala a Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice si a Italiei moderne. De-a lungul anilor Roma a fost numita Caput mundi („Capitala lumii”), La Citta Eterna („Orasul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), La Citta dei sette colli („Orasul celor sapte coline”).
Printre monumentele orasului pot fi amintite: Forumul Roman, Columna lui Traian, Catacombele, Baile lui Caracalla, Mausoleul lui Augustus, Arcul lui Constantin. Acestora li se adauga Panteonul, construit intre anii 27-25 i.Hr. din ordinul comandantului Marcus Agrippa. Cunoscut om politic si general roman, a fost unul dintre apropiatii colaboratori ai primului imparat, Augustus. Activitatea sa militara a fost incununata de victoria obtinuta in batalia de la Actium, impotriva fortelor lui Marcus Antonius si ale Cleopatrei, regina Egiptului.
Conceput ca un templu inchinat celor sapte zeitati, care guvernau cele sapte planete, dupa cum se credea in statul religios a Romei antice, a ars din temelie in anul 80. Reconstruit in intregime in anul 125 de Hadrian, a fost inchinat de „imparatul cosmopolit” fiecarui zeu cunoscut, adica tuturor zeilor. Se pare ca schita noii constructii a fost realizata chiar de imparat. A fost intretinut cu grija de urmasii sai si restaurat de Septimius Severus (193-211) si Caracalla (211-217). Vreme de 200 de ani, statuile zeilor s-au inmultit intr-atât incât au umplut nisele sapate in pereti in acest scop. Templul era folosit si pentru jertfe, situatie in care animalele erau aduse in centrul salii principale, iar fumul iesea prin „oculus”, singurul loc prin care patrundea aerul si lumina. Pâna in secolul trecut, Panteonul din Roma a fost considerat „cea mai mare constructie de beton din lume”, fiind atent studiat de arhitectii Renasterii si cei de mai târziu. Are o inaltime de 43 metri, egala cu latimea si poate fi privit ca o sfera perfecta incadrata intr-un cilindru.
Domul este o calota de beton sprijinita pe zidul circular de la baza. Este acoperit in exterior cu caramida si are diametrul de 432 metri. Pâna la ridicarea domului din Florenta, creat de Bruneleschi, cupola Panteonului din Roma era considerata cea mai larga din lume. Pe fatada cladirii este sapata inscriptia care in traducerea inseamna „Marcus Agripa, fiul lui Lucius, in timpul celui de al treilea consulat, a construit aceasta” iar dedesubt sunt plasate 16 coloane corintice. Usile sunt masive, din bronz, cântaresc in jur de 20 de tone fiecare si initial au fost placate cu aur.
Peretii au o grosime de 7,5 metri iar asa-numitul „oculus”, sursa de lumina, se afla in centrul domului, cu un diametru de 8-9 metri, fiind lipsita de acoperis. De aceea pentru a permite scurgerea apei de ploaie intra pe aici, podeaua este usor inclinata. Când crestinismul a devenit religia oficiala, Panteonul a fost o vreme abandonat pentru ca in anul 346 a fost interzis cultul pagân, urmând ca in 356 sa fie inchise si templele. In anul 408 insa, un Decret imperial hotara ca acestea sa fie din nou folosite, dându-li-se o alta destinatie.
Imparatul bizantin Foca (602-615) a daruit cladirea papei Bonifaciu (608-615) care in anul 609 a transformat-o in biserica crestina. In absida centrala a fost ridicat un altar, având incadrata deasupra o icoana a Fecioarei cu Pruncul. Se spune ca papa a adus aici si moaste ale sfintilor martiri dar pare imposibil, pentru ca in Roma era interzis ca ramasitele urmane sa ramâna in oras. Acest lucru era un obicei rasaritean si a fost impus mai târziu, practica fiind acceptata abia in secolul al VIII-lea.
In dreapta absidei, placata cu mozaic aurit, sunt decoratii din secolul al II-lea dar si o fresca din secolul al XV-lea reprezentând Buna Vestire si semnata de Melozzo da Forli. Cladirea a fost despuiata de podoabe si chiar jefuita in câteva rânduri. In anul 667 i-au fost indepartate tiglele de aur iar mai târziu i-a fost dezbracat intregul baldachin de bronz pentru a fi folosit la baldachinul Sfântului Petru din celebra basilica si abia in 1563 i-au fost aduse inapoi usile folosite si ele la alt monument.
In interiorul Panteonului au fost ingropati o serie de oameni de seama ai Italiei printre care marele Rafael, Vittorio Emanuelle al II-lea, primul rege al Italiei Unite si succesorul sau Umberto I. In piata din fata monumentalei constructii se afla o fântâna egipteana, impodobita cu un obelisc, ridicata de papa Clement al XI-lea.
IRINA STOICA
Comentarii