De fiecare data când ne amintim cu duiosie de Henri de Toulouse-Lautrec, ne revin în minte unele filme artistice care ne-au emotionat profund de-a lungul anilor pentru ca „au dat viata” marilor maestri ai artelor vizuale. Astfel, nu ne putem opri de a sugera cititorului câteva pelicule memorabile care au servit magnific pictura universala. În scurta noastra enumerare asezam la loc de cinste „Agonie si extaz” (1965, Charlton Heston în rolul Michelangelo pictând Capela Sixtina), „Nightwatching” (2007, Rembrandt, jucat de Martin Freeman, si analiza „Rondului de noapte”), „Caravaggio” (jucat de Alessio Boni), „Lust for Life” (1956, cu Kirk Douglas alias Van Gogh si Anthony Quinn alias Paul Gauguin), Andrei Rubliov (1952), Modigliani din Montparnasse (1958, cu Gérard Philipe) s.a.m.d. Dar cine sa-l interpreteze pe Lautrec, care a avut doar 1,50 metri înaltime?
Solutia pentru aceasta problema fizica (statura lui Lautrec a fost decisiva pentru stilul de viata trepidant pe care nu l-a parasit niciun moment) a fost trucajul cinematografic. Regizorul John Houston a fost cel care a pus în opera filmul „Moulin Rouge”, în 1952, cu José Ferrer în rolul principal si Zsa Zsa Gabor în rolul lui Jane Avril – marea dansatoare de French Can-Can. De ce tocmai Moulin Rouge?
La douazeci de ani, în 1884, Lautrec (suferind de o boala genetica în urma careia picioarele au ramas precum cele ale unui copil, dar trunchiul era al unui om matur) se decide sa intre definitiv în viata boema a cartierului Montmartre. Pâna atunci locuise cu familia sa aristocratica. Se stabileste chiar îm casa unui idol al sau, Edgar Degas, si urmeaza initial exemplul impresionistilor, la moda pe atunci. Treptat, talentul acestui barbat cu statura de adolescent îsi spune cuvântul si Lautrec devine un independent care afirma sus si tare: „Nu apartin niciunei scoli, lucrez singur în ungherul meu”. Dar nu asta i-a îngrijorat parintii, ci modul cum Henri începea sa se înfrupte din viata. Alcoolul începe sa faca parte din „meniul zilnic” si freamatul tulburator al noptilor din cabarete îi devine indispensabil. Lautrec se împrieteneste cu marile dansatoare de French Can-Can la Goulue, Jane Avril si Cha-U-Chao. Numai ca de la Moulin Rouge, unde absintul curgea precum Sena, „maestrul afisului modern” se ducea la bordelul de lux din strada la Rue des Moulins.
Evident, viata de noapte din localurile boemei pariziene a fost tema esentiala a lucrarilor sale, clasificate ca fiind post-impresioniste. Era client permanent la Moulin Rouge si ochiul sau observa miscarile frenetice ale dansatoarelor, surâsul vinovat al picolitelor si îmbratisarile discrete ale îndragostitilor. Henri nu a avut o viata personala si nicio relatie speciala cu vreo iubita. Putea sa reziste psihic privind vacarmul din jurul sau, viata care devenise pentru el o clepsidra nemiloasa. Intoxicat cu alcool, având halucinatii din cauza insomniilor, Henri de Toulouse-Lautrec nu poate nici macar sa-si sustina vernisajul din 1898, la „Goupil”. Mama îl îndeparteaza de boema pariziana la proprietatea familiei din Malromé. Tratamentul de dezintoxicare nu da rezultatele asteptate si Henri moare îmbratisat de mama sa, Adele de Celeyran. Era 9 septembrie 1901 când se retragea din aceasta lume, la 36 de ani, artistul cu alura de copil.
PAUL IOAN
Comentarii