Editura Paralela 45 a lansat de curând cartea lui Frederic Lenoir, Socrate, Iisus si Buddha, un eseu aparut în Franta în anul 2009. Criza pe care o traim nu este pur si simplu economica si financiara, ci si filozofica si spirituala, este de parere autorul. „Ea trimite la întrebari universale: Ce îl face pe om fericit? Ce anume poate fi considerat un progres adevarat? Care sunt conditiile necesare unei vieti sociale armonioase? Contra unei viziuni pur materialiste a omului si a lumii, Socrate, Iisus si Buddha sunt trei modele de viata.
O viata pe care ei nu au izolat-o niciodata într-o conceptie închisa si dogmatica. Cuvintele lor au strabatut secole fara sa se perimeze si, dincolo de divergente, cei trei sunt de acord în ceea ce priveste partea cea mai importanta: existenta omului este pretioasa si fiecare, oriunde ar fi, este chemat sa caute adevarul, sa se cunoasca în profunzime, sa devina liber, sa traiasca în pace cu sine însusi si cu ceilalti. Un mesaj umanist si spiritual, care raspunde fara înconjur la întrebarea esentiala: de ce traiesc?”
Filozof si director al publicatiei „Monde des religions”, Frederic Lenoir este de asemenea romancier si dramaturg. A semnat, printre altele, în calitate de autor si coautor lucrarile: „La Promesse de liange”, „Code Da Vinci, l’enquete”, „L’Oracle della Luna” si piesa de teatru „Bonte divine!”. Cartile lui au fost traduse în douazeci de limbi.
O autobiografie impresionanta
Un talent rebel, un scriitor razvratit si nationalist, el nu s-a împacat niciodata cu ocupatia americana a Japoniei dupa capitulare, o viata curmata printr-o sinucidere dupa ritualul vechilor samurai, acesta a fost prozatorul nipon Yukio Mishima. Editura Humanitas Fiction, în Raftul Denisei, îl aduce în atentia cititorilor români cu romanul Confesiunile unei masti. Un roman autobiografic, care îl consacra pe scriitorul Yukio Mishima la numai douazeci si patru de ani.
Confesiunile unei masti aduce în prim-plan incidentele copilariei si ale adolescentei unui tânar din Tokyo în anii ’40 ai secolului trecut. Invadata de erotism, cartea este, dupa cum observa Marguerite Yourcenar într-un splendid eseu dedicat lui Mishima, una dintre acelea foarte rare ce-ti dau impresia de biografie înregistrata pe viu, înainte ca elaborarea romanesca sa fi intervenit. Iar Christopher Isherwood spune despre roman: „S-ar putea spune: «Iata un Gide japonez»… Dar nu, Mishima este chiar el un foarte japonez Mishima; lucid în plina confuzie emotionala, cu umor în toiul disperarii, aproape fara pretiozitate, sentimentalism sau autocompatimire. Aceasta carte, ca nici o alta, m-a facut sa înteleg în buna parte ce înseamna sa fii japonez”.
Yukio Mishima este pseudonimul literar al lui Kimitake Hiraoka (14 ianuarie 1925 – 25 noiembrie 1970), romancier, poet, dramaturg, actor si regizor de film. Mishima este considerat una dintre figurile reprezentative ale literaturii japoneze din secolul al XX-lea. El a fost nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel si trebuia sa-l primeasca în 1968, dar l-a pierdut în favoarea compatriotului sau Yasunari Kawabata, probabil si din cauza nationalismului sau radical, neagreat.
Opera lui de avangarda este considerata un amestec de estetici moderne si traditionale, care a depasit granitele, cu un interes particular spre sexualitate, moarte si miscarile politice. De altfel, sinuciderea prin sepukku a avut loc imediat dupa esuarea unei „lovituri de stat” pe care o initiase pe date de 25 noiembrie 1970, cunoscut în istorie ca „incidentul Mishima”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii