Maestru incontestabil al genurilor „thriller” si „noir”, Alfred Hitchcock ramâne unul dintre cele mai influente si mai apreciate personalitati din istoria cinematografiei – terifianta scena a crimei de la dus, din „Psycho”, fiind recunoscuta chiar si de cei care nu au vazut filmul. Ceea ce însa putini oameni stiu e ca Hitchcock nu doar ca avea o imaginatie cel putin bolnavicioasa, dar era, în viata reala, la fel de „Psycho” ca multe dintre deviantele lui personaje, asa cum va vor convinge, cu siguranta, rândurile ce urmeaza.
Încatusati pentru… naturalete
Hitchcock a declarat ca „s-a distrat pe cinste” în timpul filmarilor la capodopera sa, „Cele 39 de trepte”. Dar nu acelasi lucru l-ar fi putut spune si protagonistii filmului, actorii Robert Donat si Madeleine Carroll. Pentru ca scenariul prevedea ca, la un moment dat, cei doi sa fie legati cu catuse unul de altul, Hitchcock a vrut ca groaza lor sa para cât mai reala si, înainte de turnarea scenei respective, i-a anuntat ca a pierdut cheia de la catuse, dar ca a chemat deja un lacatus, care-i va elibera. Abia dupa patru ore si nenumarate duble, când actorii traiau deja cu adevarat spaima pe care ar fi trebuit doar s-o interpreteze, pe ecran, regizorul a scos cheia – nu o pierduse, desigur! – si le-a multumit celor doi pentru rabdare si… naturalete!
Si tipetele se masoara, nu-i asa?
Tot pentru ca actorii sa redea cât mai fidel emotiile resimtite, Hitchcock obisnuia sa-i îngrozeasca, efectiv, înainte de a baga spaima în spectatori. Asa s-a întâmplat si la filmarile pentru „Psycho”. Apogeul acestei creatii îl reprezinta descoperirea cadavrului în putrefactie al doamnei Bates (de fapt un manechin din plastic), complet îmbracat si stând pe un balansoar. Regizorul a vrut sa se asigure ca aceasta scena esentiala va decurge perfect, asa ca a îmbunatatit permanent manechinul respectiv si a început sa-l plaseze oriunde actrita principala, Janet Leigh mergea – în camera acesteia, în cabina de machiaj, chiar si la toaleta. Ulterior, a folosit în film varianta de manechin care a facut-o pe Leigh sa tipe cel mai tare.
La umbra tatalui
Figurile paterne joaca un rol minor în filmele lui Hitchcock si cel mai adesea nu sunt demne de încredere. Acest concept îsi are originea într-un incident traumatic petrecut în copilaria regizorului. Micul Alfred, pe atunci în vârsta de 5 ani, a fost trimis la sectia locala de politie de un valet, alaturi de o nota semnata de tatal lui, prin care acesta cerea ca fiul lui sa fie închis, fiindca fusese un baietel foarte rau. Seful de post s-a conformat si l-a închis pe pusti într-o celula, de unde a fost recuperat abia peste câteva ore. Timp suficient pentru ca întâmplarea sa lase urme de nesters asupra psihicului sau.
Legat de camera
Poate ca urmare a acestei întâmplari, Hitchcock a facut cea mai sadica dintre farsele sale. El a facut pariu, pe salariul pe o saptamâna, cu unul dintre cameramanii lui, cu care avea dese divergente, ca respectivul nu va putea sta o noapte întreaga legat de camera sa. Pe atunci camerele erau hardughii imense, si nu puteau fi transportate de un singur om, ci erau miscate pe sine. Omul, nebanuind nimic, a facut pariul, dupa care Hitchcock l-a cinstit cu un pahar de whisky, înainte de a pleca la culcare. Ceea ce cameramanul nu stia era ca regizorul îi turnase în pahar si o doza respectabila de laxative. Ce noapte a urmat pentru bietul om legat de camera lui, va puteti imagina si singuri…
Spovedania de fiecare seara
Legatura personajului Norman Bates, din Psycho, cu mama lui, nu e altceva, spun specialistii, decât o reflectare a relatiei tensionate dintre Hitchcock si mama lui. Caci, daca în copilarie tatal îl trimitea la închisoare, mama îi tinea prelegeri. În fiecare seara, Alfred era obligat sa vina în camera mamei si sa se „spovedeasca” în privinta faptelor facute peste zi, pe care femeia i le analiza, cicalindu-l de zor.
Atacul pasarilor
Desi initial se stabilise ca pasarile din filmul omonim sa fie mecanice, Hitchcock a decis sa le înlocuiasca, în ultimul moment, cu pasari adevarate, „uitând” sa o anunte si pe actrita principala, Tippi Hedren. Timp de cinci zile, cât a durat filmarea scenei, aceasta a trebuit sa îndure zbaterile si zgârieturile pasarilor care fusesera legate de ea cu benzi de cauciuc! Chinul a încetat abia dupa interventia unui medic, care l-a pus la punct pe exigentul regizor: „Ce încerci sa faci, sa o ucizi?”.
Femeia din spatele oricarui regizor de succes
Dar, cum orice nas îsi are nasul, si Hitchcock l-a avut pe al lui: chiar propria sotie, Alma, din al carei cuvânt nu iesea. Criticii apreciaza însa ca influenta ei a fost benefica – Alma l-a convins ca pentru celebra secventa a dusului mult mai bine era sa puna, pe fundal, o muzica ritmata, alerta, decât sa lase doar tipetele actritei sa se auda. Tot Alma a fost aceea care a remarcat, dupa turnarea scenei, ca Janet Leigh înghite în sec, deci misca, desi era, teoretic, ucisa. Scena a trebuit sa fie filmata din nou, dar Hitchcock a evitat, astfel, o situatie stânjenitoare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii