Astronautul Dr. Edgar Mitchell (n. 1930), a facut parte din echipajul zborului spatial Apollo 14, lansat pe data de 31 ianuarie 1971 si care, pe 5 februarie, a aterizat pe suprafata lunara, în zona platoului Fra Mauro, unde a petrecut aproximativ 33 de ore. Mitchel a devenit astfel al saselea om care a mers pe jos pe Luna, împreuna cu comandantul sau Alan Shepard. Cei doi detin recordul pentru cea mai lunga plimbare pe Luna: noua ore si 17 minute, pe parcursul a doua episoade de activitate extravehiculara.
Calatorind înapoi, spre Pamânt, astronautul Edgar Mitchell a avut o experienta pentru care nimic din viata lui de pâna atunci nu-l pregatise. În timp ce se apropia de planeta pe care o consideram drept casa noastra, el a capatat o convingere interioara, tot atât de certa ca si ecuatiile matematice pe care le-a rezolvat de atâtea ori, întelegând ca frumoasa lume albastra la care se întorcea este parte a unui sistem viu si armonios; un întreg la care noi toti participam – „un univers de constiinte” – asa cum s-a exprimat el mai târziu.
Edgar Mitchell a relatat ca misiunea de pe Luna l-a transformat profund. El a înteles atunci ca nu suntem singuri. „Este una dintre cele mai importante învataturi pe care le putem descoperi în viata”. Instruit ca inginer si ca om de stiinta, capitanul Mitchell se simtea cel mai confortabil în lumea rationalitatii si a preciziei fizice. Cu toate acestea, noua întelegere a lucrurilor, care i s-a revelat în timp ce se întorcea din spatiu, i s-a parut la fel de demna de încredere, reprezentând doar un alt mod de a cunoaste.
Teorii nexeplorate
Aceasta experienta a schimbat radical viziunea sa asupra lumii. În ciuda realizarilor tehnologice superbe ale stiintei, pe care le cunostea atât de bine, el a înteles ca noi suntem abia la începutul sondarii celor mai adânci mistere ale Universului – faptele interne de constiinta. Astronautul a devenit convins ca teritoriul neexplorat al mintii umane este urmatoarea frontiera de explorat, si ca acest domeniu continea posibilitati pe care abia daca începem sa ni le imaginam. În termen de doi ani de la expeditia lunara, în 1973, Edgar Mitchell a fondat Institutul de Stiinte Noetice, laolata cu Wernher von Braun, cu investitorul Paul N.
Temple si alte persoane interesate în fenomene presupuse, ori asociate lor, cum ar fi: remisiile spontane, meditatia, constiinta, metode alternative de vindecare, medicina bazata pe constiinta, spiritualitate, potential uman, supravietuirea constiintei dupa decesul corpului fizic etc. Mult timp Dr. Mitchell a facut parte din consiliului de administratie al institutului. El continua sa fie activ si acum, participând la diverse evenimente, inclusiv prin prelegeri si conferinte. A publicat trei carti, ultima în 2014. În iunie 2011, Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata în prestigioasa Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gândirii.
La începutul anilor ’90, el declara, într-un interviu: „stim cu totii ca OZN-urile sunt reale; problema este de unde vin ele”. În 1998, cu o alta ocazie, spunea ca este „sigur, în proportie de 90%, ca multe dintre miile de obiecte zburatoare neidentificate, sau OZN-uri, observate înca din anii 1940, apartin unor vizitatori de pe alte planete”.
În perioada zborului cu Apollo 14, Edgar Mitchel a realizat si un experiment neprevazut în programul misiunii. Astfel, în timp ce ceilalti dormeau în capsula, Mitchell a încercat sa transmita, telepatic, gândurile sale unei persoane aflata la sol. El avea patru cartele „Zenner”, fiecare cu un anumit simbol imprimat pe ea. La un moment dinainte convenit, astronautul scotea, la întâmplare, una dintre cartele, se concentra asupra respectivei imagini, iar receptorul de pe Pamânt, aflat la zeci de mii de kilometri, trebuia sa ghiceasca figura si s-o noteze. Au fost 51 de reusite din 200 de încercari. Nu pare impresionant, dar calculul probabilitatilor arata ca un asemenea scor nu s-ar fi putut obtine, prin pura sansa, decât într-un caz din 3000. Presa a aflat de experiment si titlurile au luat pe toti prin surprindere, inclusiv pe comandantul misiunii Apollo 14.
Într-un interviu televizat, dat de Edgar Mitchell postului NBC, în 1996, s-a rememorat ca astronautul interesat de perceptia extrasenzoriala s-a întors din Cosmos un om schimbat. El a gasit întregul sau sistem de credinte de pâna atunci aruncat în aer. Calatoria pe Luna l-a ajutat sa încerce sa împace cele doua naturi contradictorii ale sale: pe de o parte omul de stiinta si pilotul de încercare, pe de alta parte pelerinul spiritual.
A mai existat un moment interesant în viata lui. A întâlnit un saman, un vindecator tibetan. În acest timp, mama lui Mitchell era bolnava; practic era oarba. Astronautul si-a pus întrebarea „hai sa vedem daca puterile acestui individ chiar functioneaza”. Samanul a facut ce stia; în primul rând si-a trecut mâinile deasupra capului ei. Si – asa cum povestea acum Mitchell – „în dimineata urmatoare, la ora 6:00, mama a venit în graba în camera mea. tinea Biblia ei într-o mâna, ochelarii în cealalta, si mi-a spus: Fiule, pot sa vad, pot sa vad… Am fost uluit. Deci, am facut urmatorul pas logic. Am invitat omul sa stea cu mine pentru o vreme, ca sa îmi pot da seama ce se întâmpla”.
La aproape doi ani dupa plimbarea pe Luna, Mitchell a parasit grupul astronautilor si a început studiul fenomenelor paranormale. Pe aceasta cale, mai putin batatorita, el a socat din nou vechii sai prieteni din NASA atunci când a aparut împreuna cu controversatul medium Uri Geller, devenit faimos pentru îndoirea unor linguri, aparent doar cu puterea mintii.
A facut apoi înca un pas, afirmând ca el crede ca suntem vizitati de catre locuitorii altor planete, de extraterestrii. El a spus ca nu are nicio experienta personala în acest sens, dar a avut ocazia sa se întâlneasca cu oameni din trei tari care, în cursul exercitarii atributiilor lor oficiale, sustineau ca au avut experiente pesonale, întâlniri nemijlocite cu extraterestrii, fapturi care pretindeau ca vin din alte lumi.
În privinta cazului – probabil cel mai celebru din ufologie – cel cu epava a ceva care a cazut din cer si a fost gasit în desertul de lânga Roswell, New Mexico, în 1947, Mitchell este în tabara celor care cred ca a fost o nava spatiala. El considera ridicola explicatia guvernului ca ceea ce s-a prabusit a fost doar un balon de mare altitudine.
Întrebat în cadrul interviului daca considera probabila prezenta extraterestra pe Pamânt, Mitchell a raspuns: „Din ceea ce înteleg acum, din cele cu care m-am confruntat, dar vazând si datele adunate în acest sens, cred ca dovezile sunt foarte puternice, iar multe dintre acestea sunt clasificate… de guverne”. Mitchell nu voia sa dea nume, dar el spunea ca o parte din informatiile sale vine de la fosti angajati guvernamentali SUA, care i-au împartasit date extrem de clasificate. Acesti oameni i-au spus ca guvernul american a preluat si secrete de inginerie din OZN-urile capturate.
Extraterestrul de la Roswell
Departamentul Apararii a refuzat sa comenteze afirmatiile lui Mitchell, dar a dat postului NBC raspunsul standard al Fortelor Aeriene ale SUA privind obiectele zburatoare neidentificate, declarând: „Nu a existat nicio dovada care sa indice faptul ca observatiile clasificate drept «neidentificate» sunt extraterestre”. Caz inchis.
În iulie 2008, Mitchell a surprins din nou, afirmând ca prabusirea unui OZN la Roswell, în 1947, s-a întâmplat cu adevarat, iar guvernul SUA ascunde ce anume stie în acest sens. Mitchell povestea ca el însusi a crescut în zona Roswell si cunostea mai multi contemporani ai evenimentelor, ca si militari ori persoane din domeniul informatiilor, care erau sub juraminte severe. Acestia i s-au confesat înainte de moarte, pentru a-si usura constiinta si i-au spus ca „prabusirea unei nave spatiale în apropiere de Roswell a fost un eveniment real”, iar majoritatea informatiilor care se vehiculeaza (chiar daca nu toate) erau autentice: „ca au fost recuperate corpuri, ca unele fiinte erau vii si ca nu erau din aceasta lume”. Informatiile acestea erau cunoscute si au aparut, chiar în timpul derularii incidentului, în ziarul Roswell Daily Record, dar în ziua urmatoare au fost negate oficial, printr-o istorie inventata, cu un balon meteorologic si cu alte non-sensuri.
Edgar Mitchell sustine ca nepamântenii ne urmaresc si acum. Când a fost întrebat cât de multe civilizatii extraterestre exista, raspunsul astronautului a fost: miliarde… Întrebat despre motivul pentru guvernul american considera strict secrete informatiile legate de extraterestri si de OZN-uri, el a afirmat ca Air Force si alte agentii responsabile cu protejarea cerului national nu au stiut ce sa faca atunci când s-au vazut în posesia unor resturi de tehnologie nepamânteana dar, în acelasi timp, nu doreau ca acestea sa ajunga în mâinile unor inamici. Mitchell a mai afirmat ca stie, din surse NASA care au avut contact cu extraterestrii, ca vizitatorii seamana cu imaginea populara a omuletilor cenusii. A adaugat ca tehnologia noastra „nu este nici pe departe la fel de avansata” ca a lor si ca, „daca ar fi fost ostili, ne-ar fi terminat pâna la ora actuala”.
DAN D. FARCAS
Comentarii