Lupta împotriva emisiilor de substante toxice într-o atmosfera tot mai încarcata cu deseuri are nevoie si de schimbari radicale: una dintre acestea sunt revolutionarele becuri verzi, ecologice si economice. Cât de curate sunt însa ele? Marturisesc ca documentarea pentru acest articol a plecat de la întrebarea unui cititor al revistei noastre, interesat de calitatile becurilor cu LED, aflate la vânzare si în magazinele din tara noastra, dar mai ales de cât de curate sunt ele.
Cât de prietenoase cu mediul sunt, caci în privinta faptului ca sunt economice, în comparatie cu clasicele becuri cu incandescenta, nu se ridica niciun semn de întrebare: la o cantitate de lumina echivalenta cu clasicele becuri, becurile cu LED consuma de cinci ori mai putin curent electric.
Acesta este motivul pentru care tot mai multi oameni, în case, în gospodarii, în ateliere, în scoli, în spitale, le folosesc fara rezerve. Sigur, poate ca sub masca luptei împotriva prezervarii unui mediu curat, exista si interese economice ale marilor firme producatoare de a înlocui un bec cu incandescenta, patentat cu mai bine de o suta de ani în urma de inventatorul american Thomas Edison, în 1879.
Tehnologii noi, otravuri vechi
Care este povestea noilor becuri care folosesc tehnologia cu LED? Si ele au plecat de la o inventie veche de câteva decenii bune. În octombrie 2014, un trio de cercetatori au primit premiul Nobel pentru inventarea primelor LED-uri albastre din lume (LED = Diode Emitatoare de Lumina). Ele nu se gasesc azi doar în toate gadget-urile existente, ci au facut posibila noua modalitate de a lumina planeta: mai eficient, mai economic, mai prietenoasa cu mediul înconjurator. O îmbunatatire dramatica în comparatie cu clasicele becuri cu incandescenta inventate la începutul secolului al XX-lea. Cei trei inventatori de care aminteam sunt Isamu Akasaki, 85 ani, de la Universitatea Meijo, Hiroshi Amano, 54 ani, profesor la Universitatea Nagoya, ambii din Japonia, si Shuji Nakahmura, 60 ani, profesor de origine japoneza care lucreaza la Universitatea California din Santa Barbara (SUA).
În comparatie cu becurile cu incandescenta, cele cu LED au o durata de viata de 100.000 ore, în vreme cele clasice, de doar 1.000 de ore. În plus, prin noua tehnologie cu LED, spun adeptii acestei solutii, se reduce nivelul emisiilor de bioxid de carbon la nivel planetar. Cel putin, la nivelul sperantei. Cert este ca planeta consuma 20 la suta din energie pentru iluminare, folosirea tehnologiei LED poate reduce acest consum la 4 la suta! Pareri entuziaste, dar ce spun noile studii despre noile becuri LED în privinta toxicitatii lor. Aduc economii, dar sunt si verzi, cum se pretinde?
E drept, becurile LED sunt pe valul viitorului, având în vedere ca a disparut continutul de mercur din vechile becuri ecologice, tuburile compact fluorescente (CFL). Becurile cu LED consuma chiar mai putina energie decât CFL si nu contin mercur. Calitatea luminii e mai buna si facturile scad. Dar becurile LED au si o parte ascunsa ochilor, asemenea Lunii.
Un studiu publicat la sfârsitul lui 2010 în revista Environmental Science and Technology, pomeneste despre faptul ca acestea contin plumb, arsenic si alte vreo zece substante potential periculoase, dupa cum scria publicatia Scientific American. LED-urile sunt generatia viitoare în materie de iluminare, spune Oladele Ogunseitan, unul dintre autorii studiului, dar „trebuie sa fim vigilenti în privinta pericolelor toxicitatii…”.
Ogunseitan si alti cercetatori de la Universitatea California din Irvine, au testat mai multe tipuri de becuri cu LED, inclusiv dintre cele folosite în bradul de Craciun si în farurile si stopurile masinilor. Ce au descoperit? Ca cele mai rele sunt LED-urile rosii în care se gasesc pâna la de opt ori mai mult plumb, o neurotoxina, decât nivelul legal admis în statul California si care „ar putea cauza potential cancer si maladii non-canceroase, datorita nivelului ridicat de arsenic si plumb”.
LED-urile albe contin cel mai putin plumb, dar contin cantitati de nichel, un alt metal greu care produce reactii alergice la una din cinci persoane. Cercetatorul mai spune ca atunci când spargem un singur LED si inhalam gazele, efectul combinat cu alte substante din aer ar putea contribui la declansarea unor maladii. În acest caz, când se sparge un LED, Ogunseitan ne sfatuieste sa ne protejam mâinile cu manusi de latex si fata cu o masca atunci când strângem resturile. La fel ar trebui sa procedeze si lucratorii care curata locul unui accident auto, unde sunt raspândite resturi sparte de LED.
Cu atât mai mult cu cât, sa notam, dispozitivele cu LED nu sunt considerate toxice de legea americana. Iata de ce e bine sa ne protejam singuri. Ideea ar fi ca si producatorii de dispozitive cu LED sa se preocupe de folosirea unor materiale cu nivel scazut de metale grele, „pentru a nu pune în pericol viata oamenilor. E adevarat ca avem nevoie de sisteme performante de iluminare, iar LED-urile par a fi solutia actuala cea mai buna în privinta calitatii luminii, economisirea energiei si protejarea mediului. Cercetatorii mai au pasi de facut în directia noilor tehnologii cu LED, astfel încât becurile cu LED de azi sa para depasite”.
Ce zice logica bunului simt
Nu poti contrazice parerea unor cercetatori seriosi, dar câteva obiectii de bun simt pot fi ridicate. Cum ar fi aceea ca mercurul se gaseste în vechile si actualele termometre folosite de toate spitalele si caminele din lume. Si cu toate acestea, ele nu sunt interzise de lege. Sperietoarea ca daca s-ar sparge un LED asta ar reprezenta un pericol pentru sanatate, e oarecum hilara, având în vedere pericolul spargerii unui termometru, de pilda. Apoi, metale grele, în cantitati mici se întâlnesc într-o multime de alimente, pe care nimeni nu le interzice, si nu se fac studii referitoare la pericolul pentru sanatate. Iar înlocuirea unor metale, cum ar fi cuprul, cu alt material în LED, cum ar fi aluminiul, este ca si cum ai înlocui un rau cu altul.
Dar ce sa mai zicem atunci despre poluarea masiva a aerului din marile orase, poluare pe care o respiram în fiecare secunda atunci când „iesim la aer” pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul sau pentru a face miscare „sanatoasa”, cum ne învata reclamele inepte de la tv? Dar despre acele „sfaturi publicitare” care ne îmbie sa „mâncam legume si fructe pentru o viata sanatoasa”, adica exact acele alimente care sunt cele mai otravite cu pesticide de tot felul si care sunt cel mai mare pericol pentru sanatatea noastra? Aici ar avea de lucru cercetatorii anilor ce vin…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii