O comunitate de circa 20.000 de oameni care traiesc in inima junglei din bazinul nordic al Amazoniei a devenit, in contextul unor abuzuri inimaginabile ale albilor impotriva triburilor indigene, cea mai importanta si mai protejata populatie de acest fel din zona. Isi spun yanomami si traiesc in comun, stabilindu-se in asa-numitele shabono – colibe uriase de forma aproximativ circulara, construite din trunchiuri si frunze de arbori ai padurii tropicale, pe maluri de rauri, reprezentand un intreg sat in care fiecare familie isi are spatiul sau privat.
In centrul acestui inel au loc dansurile si ceremoniile, sub cerul liber. Economia lor de baza se compune in primul rand din cultivarea unui soi de patlagina si al altor zeci de plante, ocupatie careia i se adauga culesul roadelor, vanatoarea cu arcul si pescuitul cu harponul si cu barbasco (otrava vegetala, care, odata dizolvata in apa asfixiaza pestii pe durata capturarii lor).
Traditie si amenintare
Cam la fiecare 10 ani, satul este mutat cu totul pe un teritoriu virgin, pe care il vor defrisa, lasandu-l astfel pe cel precedent sa-si regenereze vegetatia. Este, putem spune, o traditie socio-economica venita din stravechime, de dincolo de orice teorii privitoare la agricultura stiintifica. Din nefericire, in acelasi timp e vorba si despre atragerea indirecta a omului alb, cu care yanomamii nu au avut contacte majore pana in perioada contemporana. Apoi, dupa ce vizitele nedorite ale „civilizatorilor” europeni au crescut in frecventa din interesul invadatorilor, intalnirile dintre cele doua tabere s-au sfarsit deseori cu schimburi de focuri de arma cu sageti otravite. De altfel, cea mai mare amenintare la adresa acestei fascinante populatii e reprezentata de campaniile violente de cucerire a unor teritorii din jungla amazoniana de catre omul alb, interesat aproape exclusiv de bogatiile locurilor si in special de exploatarea barbara a padurilor.
„Calul troian” venit din Europa
Una dintre cele mai atroce metode de decimare a triburilor indigene, iar yanomani se include pe un loc important in interesul albilor din aceasta perspectiva, este binecunoscuta oferire de daruri asa-zisilor salbatici, insa daruri care ucid lent: imbracaminte impregnata cu germenii unor maladii letale, alcool in cantitati mari si asa mai departe. Si, in pofida faptului ca barbatii sunt razboinici redutabili (dar si samani uluitor de eficienti in ritualurile practicate), in fata perverselor stratageme de cucerire naivitatea lor innascuta se dovedeste neputincioasa.
Comunitatile yanomami cred in spiritul padurii, care le ofera tot ce le trebuie pentru a vietui normal in mijlocul naturii, in armonie cu ceea ce a fost creat la inceputurile timpurilor. Din nefericire, aceasta nu ii fereste si de nesatioasa lacomie a veneticilor orbiti de aur – fie el galben, verde ori negru. Cu toate acestea, nu putem ocoli un adevar evident: yanomamii sunt stapanii de drept ai acestor tinuturi si asa vor ramane pana la ultima suflare a ultimului razboinic.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii