Aflata in centrul Capitalei, in apropiere de Piata Romana, Biserica este inchinata Sfantului Visarion, episcopul Larisei, hirotonit in secolul al XVI-lea. Marele istoric Nicolae Iorga sustine ca hramul ales s-a datorat faptului ca Sfantul Visarion era un aparator in fata temutului pericol reprezentat de ciuma, iar asezamantul vechi a fost ridicat intr-un moment in care tara era amenintata de acest flagel. Biserica este un monument important al orasului atat pentru istoria, cat si pentru arhitectura sa impresionanta.
Pe locul actualei biserici a fost construita la inceput o biserica de lemn, apoi, dupa cateva decenii, credinciosii din zona au ridicat o alta de zid, in forma de nava cu absida altarului poligonala. La 21 septembrie 1797, mica biserica este inlocuita cu o alta ceva mai mare, tot de zid, care a fost folosita pana la inceputul secolului trecut. In acest sfant locas a fost botezat Sfantul Calinic de la Cernica.
Actuala biserica a fost construita intre 1910-1913, in timpul arhipastoririi Mitropolitului Primat Conon Aramescu Donici, ctitor fiind Elena Eraclide, nascuta Starcea. Sfintirea s-a facut la 14 octombrie 1913, iar planurile constructiei au apartinut arhitectului-sef al Capitalei, Ernest Doneaud, cel care a proiectat si cladirea CEC-ului din Bucuresti si Cazinoul din Constanta. Planul bisericii, ocupand o suprafata de 230 mp, este in forma de cruce treflata, arhitectura combinand stilul bizantin cu cel moldovenesc. Exista deasupra o turla mare, Pantocrator, si doua turle laterale mai mici, cu scari de acces.
Locasul este impartit in incaperile clasice, avand un pridvor deschis, sprijinit pe patru coloane de piatra adusa din Bulgaria, cu capiteluri si baze frumos ornamentate. In pridvor se ajunge urmand cateva trepte largi, asezate de asemenea in forma ovala iar portalul de la intrare, sculptat in piatra, pastreaza pisania originala si are deasupra icoana in mozaic reprezentand-o pe Maica Domnului cu Pruncul. Deasupra pridvorului, sub cornisa, se afla un sir de 11 ocnite pictate cu icoanele Sfintilor Apostoli si icoana Sfantului Visarion in mijloc. La baza ocnitelor exista un brau simplu si, de-o parte si de alta a pridvorului sunt doua contraforturi.
Pictura in ulei, atat in interior, cat si in exterior, a fost executata de Constantin Gheorghiu, profesor la Scoala de Belle-Arte din Bucuresti. In interior, in partea dreapta, la intrare, se afla mormantul ctitorului, Elena Eraclide, trecuta in eternitate in 1922. Langa piatra funerara a fost construit un baldachin de piatra, remarcabil atat pentru sculpturile de marmura, cat si pentru scenele pictate. Pictura intregii biserici a fost restaurata in 1968, cand in pridvor s-au adaugat icoana Sfantului Visarion si cea a Sfantului Calinic, lucrare executata de Parintele Stefan Boghin.
Intre 2006-2007 au fost efectuate reparatii capitale atat in exterior, cat si in interior. Dupa sfintirea noii biserici in 1913, biserica veche a fost lasata in parasire, ajungand intr-o stare de adevarata ruina. In 1964 s-a dispus demolarea ei, dar prin interventia arhitectului Paul Miclescu a putut fi salvata partial, pastrandu-se pridvorul cu trei arcade, pronaosul si turnul scarii. Intre 1997-1998, acestea au fost restaurate.
IRINA STOICA
Comentarii