Prin definitie, filmele de actiune, thriller-urile, cum le spun vorbitorii de engleza, trebuie sa aiba, ca element definitoriu, suspansul, trebuie sa te tina permanent încordat si atent, încât sa uiti, atunci când te afli la cinema, si de punga cu floricele, si de paharul cu cola. Multe esueaza în acest demers, devenind, fara voia regizorului, de-a dreptul comedii, altele o fac însa cu prisosinta, asa cum este cazul peliculelor turnate „dintr-o bucata”, a caror actiune se deruleaza, practic, în timp real si care reusesc, efectiv, sa te tina cu sufletul la gura.
Funia
Primul film color al lui Alfred Hitchcock, realizat în 1948, a fost inspirat de o piesa de teatru foarte la moda în epoca, desi trimiterile la „Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski sunt evidente. Personajele principale sunt doi colegi cu înclinatii gay, Granger si Dall, care, cu mintile îmbibate de filosofia lui Nietzsche de catre profesorul lor (jucat de James Stewart), decid sa-si ucida un prieten, doar de dragul de a demonstra ca exista crima perfecta. Pentru ca sfidarea sa fie suprema, ei ascund cadavrul victimei într-un cufar din apartamentul lui, apoi invita prietenii si chiar logodnica prietenului ucis la o petrecere.
Va urma un joc de-a soarecele si pisica, maiastru dirijat de Hitchcock care, pentru a spori si mai mult atmosfera de autenticitate, a depasit provocarile tehnologice, încercând sa creeze iluzia de filmare neîntrerupta: cum pe atunci o bobina de film avea doar 20 de minute, regizorul a facut „lipiturile” trecând cu camera peste un obiect întunecat, care „umple”, pentru câteva secunde, obiectivul aparatului, dupa care scena se reia de partea cealalta a obiectului, cu o bobina noua!
12 oameni furiosi
Acuzat ca si-ar fi ucis tatal, un tânar portorican e judecat de 12 jurati, dintre care unul singur, „juratul numarul 8”, interpretat magistral de Henry Fonda, e convins de nevinovatia lui. Actiunea din film are loc pe durata câtorva ore dintr-o zi fierbinte de vara care, pe masura ce juratii dezbat, se transforma într-o noapte si mai caniculara. Thriller psihologic de mare intensitate emotionala, acest proiect al lui Fonda s-a dovedit un mare succes, prilejuindu-i regizorului Sidney Lumet un debut de exceptie, confirmat, ulterior, de multi premiatul „În Arsita noptii”.
Cabina telefonica
Viata unui om obisnuit se transforma într-un cosmar atunci când acesta intra într-o cabina telefonica. Stu Stephard (Colin Farrell), un publicitar de succes, bogat, cinic si egoist, intra într-o cabina telefonica din New York spre a-si suna amanta, dar, imediat ce închide telefonul, acesta suna din nou. Curios, Stu ridica receptorul si vocea de la celalalt capat (Kiefer Sutherland) îl anunta ca, daca va pune telefonul în furca va fi împuscat instantaneu în cap de un lunetist.
Punctul luminos al unei pusti cu infrarosu îl convinge pe Stephard ca nu este o gluma, iar, când un alt barbat încearca sa intre în cabina este ucis pe loc. Politia intra pe fir, iar Stephard încearca sa-i convinga pe oamenii legii ca nu se poate desprinde de cabina. Initial, filmul ar fi trebuit sa-l aiba ca protagonist pe Jim Carrey, dar producatorii au refuzat – si bine au facut – prilejuindu-i lui Farrel o prestatie de zile mari.
Cop Car
O joaca de copii se poate transforma într-o drama în acest film regizat de Jon Watts si avându-l în rolul principal pe Kevin Bacon. Bacon este aici un serif trecut prin ciur si dârmon, care se confrunta cu un caz neobisnuit: doi pusti fura o masina de politie, fara sa stie ca în portbagajul acesteia se afla un cadavru. Criminalul, un infractor periculos, abandonase masina si încearca sa se ascunda, dar mâna lunga a legii îl va urmari fara mila.
Înainte de apus
O drama care va stoarce râuri de lacrimi de la sufletele sensibile, „Înainte de apus” spune povestea a doi tineri care se cunosc, întâmplator, la Viena, si petrec o singura noapte împreuna. Dupa noua ani, se vor regasi si, în decursul a doar câteva ore, pâna la plecarea avionului lui, discuta despre cum ar fi fost viata lor daca ar fi ramas împreuna – fiindca niciunul nu este fericit cu existenta pe care o duce în prezent. Scenariu scris cu nerv, multe replici inteligente, care va vor pune pe gânduri si un joc excelent din partea „îndragostitilor” Ethan Hawke si Julie Delpy.
Alearga, Lola, alearga
Daca ar fi fost produs la Hollywood, ar fi devenit un imens succes de box-office. Însa faptul ca a fost realizat în Germania a facut ca „Alearga, Lola, alearga”, sa cucereasca doar aprecierea cinefililor si criticilor europeni. Regizorul Tom Tykwer reuseste sa-i fascineze pe spectatori, oferindu-le o experienta socanta si determinându-i sa se transpuna, efectiv, în pielea personajului. Adica a unei femei obisnuite, care, dupa ce primeste un telefon si e anuntata ca trebuie sa faca rost de 100.000 de marci germane în doar 20 de minute, altfel iubitul ei va fi ucis, se transforma într-o infractoare cu sânge rece.
Scenele de suspans sunt însotite de o coloana sonora în care predomina ritmurile tehno, obsedante, amplificând si mai mult senzatia de presiune, de-a dreptul sufocanta, pe care o veti trai pe tot parcursul acestui film de neratat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii