Pe vremea pictorului spaniol Diego Velázquez (1599-1660) – marele maestru al „Epocii de aur iberice” –, din cauza Inchizitiei, nudurile erau interzise. Era o epoca a cenzurii morale radicale si de aceea istoricii considera ca faimoasa pânza „Venus în oglinda” este singura dovada de „libertinaj” al artistilor spanioli din perioada barocului.
Elaborat într-un interval foarte lung, între 1647 si 1651, acest nud a putut vedea lumina zilei doar pentru ca maestrul – devenit celebru prin compozitiile sale religioase – era un protejat al regelui (cu toate ca în primii ani ai protectiei regale primea un salariu egal cu cel al barbierilor de la Curte). În tot acest timp, nobilii si chiar membri ai Inchizitiei se alimentau cu nuduri provenind din import, în special din Italia. Unicitatea acestei „Venus în oglinda” se datoreaza si faptului ca în statul spaniol exista si o protectie activa din partea Bisericii, care dorea sa-si promoveze talentele la concurenta cu maestrii italieni.
Nasterea atât de grea a singurei femei dezgolite din pictura spaniola a barocului s-a datorat si faptului ca Velázquez a avut mai mult surse celebre de inspiratie si, probabil, s-a decis foarte greu în ceea ce priveste pozitia femeii fata de privitor (sezând sau culcata), cât si a expunerii: din fata, din profil sau din spate. Marile precedente ale lui „Venus spaniole” marca Velazquez sunt, în ordine cronologica: „Venus dormind” al lui Giorgione, din 1510; „Venus din Urbino” al Tiziano, din 1538; „Venus la oglinda” al lui Rubens, din 1615. Astfel, pozitia femeii la Giorgione si Tiziano este identica (la ultimul având ochii deschisi catre privitor), numai ca la primul apare un peisaj bucolic, la celalalt este o ambianta de interior.
Pozitia lui Venus la Velázquez este mai aproape de nudul lui Rubens, care i-a dat ideea de a o plasa cu spatele la privitor si cu fata reflectata în oglinda tinuta de Cupidon. Numai ca la maestrul flamand, zeita este asezata si chipul i se vede foarte bine, din semiprofil. Dintre toate aceste precedente renumite în epoca, Velázquez s-a apropiat cel mai mult de capodopera prietenului sau Rubens – cu care a petrecut la Madrid sapte luni, pe când flamandul se afla într-o misiune diplomatica, trimis de infanta Isabella.
Dar în istoria artei, aceasta pânza a maestrului spaniol este cunoscuta si sub numele de „Rokeby Venus”. Si asta datorita faptului ca Sir Andrew Morritt a cumparat-o din Spania în 1813 si a dus-o la conacul sau din Rokeby Park (Anglia). În 1906, nudul a ajuns la National Gallery din Londra. Asta i-a fost fatal. În 1914, o militanta isterica a dreptului de vot pentru femei (sufrageta), pe nume Mary Richardson (1882/3-1961), s-a repezit înspumata la tablou si l-a taiat cu furie feminina. Credea ca nudul umileste demnitatea femeii. Actul de vandalism nu a ajutat cu nimic feminismul turbat al epocii. Ce nu reusise Inchizitia, a reusit o dezaxata care a trecut ulterior de la Partidul muncii la British Union of Fascists. (Nota: ilustram cu variante ale nudului lui Venus.)
PAUL IOAN
Comentarii