Considerat cel mai frumos oras din nordul Angliei, York a dat numele comitatului Yorkshire, cel mai mare din intreaga tara. Este vestit atât pentru catedrala sa, impresionanta ca dimensiuni si aspect, cât si pentru zidurile care il inconjoara. Formând un inel complet, ruinele acestor ziduri se intind pe o lungime de 5 kilometri si, in cele mai multe locuri, ating inaltimea de 5-6 metri. Mai multe secole au supravietuit unor asedii si bombardamente aeriene.
Construite inca din vremea romana, din care insa nu mai exista decât o portiune neinsemnata, au fost refacute de-a lungul anilor. Sunt intrerupte de patru porti principale care directionau traficul medieval in oras si erau folosite pentru colectarea taxelor. Cea mai mare parte a celor din zilele noastre dateaza din secolele XII-XIV cu reconstructii facute in secolul al XIX-lea si mai târziu.
Oras istoric, a fost fondat de romani in jurul anului 71, fiind numit Eboracum („Tinutul viselor”) si a devenit capitala militara a Britaniei romane. Dupa caderea Imperiului Roman, in secolul al V-lea, saxonii au construit pe ruinele unei fortarete cetatea Eoforwic, dar aceasta la rândul ei a fost cucerita de vikingi, care au numit asezarea Jorwik si au folosit-o ca baza militara pentru cuceririle din jur. In secolul al XI-lea au venit aici normanzii, care au considerat orasul tot o excelenta baza militara dar, in acelasi timp, au pus temelia celei mai mari catedrale din Marea Britanie.
Desi al doilea oras din Anglia, Yorkul nu a prezentat importanta in timpul Revolutiei Industriale, asa ca si-a pastrat in mare parte arhitectura medievala si cea din secolul al XVIII-lea. Orasul s-a dezvoltat in jurul Catedralei Sfântul Petru, numita de locuitori „York Minster”. A fost de la inceput o biserica misionara si este sediul Arhiepiscopiei de York. A fost construita initial din piatra in jurul anului 630 dar a cazut prada incendiilor si vicisitudinilor istoriei si, desi restaurata in câteva rânduri, a ajuns intr-o stare de adevarata ruina. Actuala constructie a fost ridicata in mai multe etape, de la inceputul secolului al XIII-lea pâna spre sfârsitul celui de al XV-lea si este un excelent exemplu de arta medievala. Remarcabile sunt sculpturile fine si etalarea de sticla medievala din secolul al XV-lea.
In apropierea orasului, Castelul Howard, situat intre doua lacuri, se remarca prin cupola sa aurie, prin componentele ansamblului: „Templul celor patru vânturi”, „Mausoleul”, poduri si cascade dar si prin elementele din interior: mobilier, portelan, tablouri, sculpturi reconstituind o istorie de generatii. In parcul Muzeului Orasului, se afla ruinele Manastirii Sfânta Maria, un asezamânt benedictin fondat in 1055 si inchinat Sfântului Olaf al II-lea al Norvegiei. A fost multa vreme cea mai bogata manastire din nordul Angliei.
Unul dintre simbolurile orasului este Cliford’s Tower, strajuind asezarea de pe vârful unui deal. Este o ramasita a Castelului York, un complex fortificat de pe malurile râului Foss, ridicat in 1698 si având de-a lungul veacurilor, diferite intrebuintari: centru al administratiei regale, baza militara, inchisoare. Pe strada The Shambles, cea mai veche si mai cunoscuta strada medievala din oras se gaseste The Shrine of Margaret Clitherow, un adevarat memorial inchinat unei femei executata pentru ca a adapostit preoti catolici.
Orasul nu este doar locul unor festivaluri si altor evenimente de acest fel. Are inca si o serie de legi – am indrazni sa spunem ciudate si sadice. Conform uneia, aici – cu exceptia duminicilor – ai voie sa dobori cu arcul cu sageti un scotian. Desigur cei care se plimba pe malul râurilor, ii strabat podurile sau ii admira parcurile nu stiu ca legea nu a fost abrogata. Si daca o stiu, o considera de-a dreptul amuzanta si nefolositoare, una dintre ciudateniile incremenite in istorie.
IRINA STOICA
Comentarii