Daca zborul cu oameni spre Luna a fost „rezolvat” in 1969, de celebrul Program Apollo al NASA, incercarea de a ajunge cu oameni Marte se afla inca in stadiu de tatonari. Desi in filme (vezi Martianul), Hollywoodul a rezolvat deja problema. In plin Razboi Rece al secolului trecut, NASA a pus la punct programul Apollo, care a dus primii americani pe Luna. Sau nu i-a dus? O multime de teorii sustin ca „aselenizarea” a fost doar o inscenare (un fake, cum se zice in engleza), cu toate imaginile trucate intr-un studio londonez, avandu-l ca regizor pe Stanley Kubrick, celebru in intreaga lume, mai ales cu filmul 2001: Odiseea spatiala, din 1968, colaborator al NASA (!), dar si cu un destin ulterior extrem de sumbru (in 1978 s-a retras la domeniul lui Childwickbury Manor din Hertfordshire, Anglia, de unde n-a mai iesit niciodata in lume, si unde a realizat toate filmele sale ulterioare!). Exista o multime de indoieli la acest capitol al simularii unei aselenizari, intrebari care pun in discutie fotografiile oficiale NASA si la care NASA n-a dat raspunsuri multumitoare.
Povestea e acum orientata spre Marte, spre ideea de a duce oameni pe Planeta Rosie. Filmul The Martian (Martianul) din anul 2015 a rezolvat cu puternice efecte vizuale si grafica pe computer aceasta provocare, dar dincolo de film raman serioase intrebari legate de posibilitatile reale de a ajunge cu cosmonauti pe Marte. Dincolo de provocarile tehnologice, vor rezista cosmonautii unui zbor de aproape un an spre Marte? Si se vor putea intoarce pe Pamant sau va ramane misiunea unor sinucigasi de elita?
Imposibila Arca
NASA are raspunsuri pozitive. Agentia americana considera ca zborul spre Marte cu echipaj uman ar fi posibil (a recrutat si o echipa de doritori de a participa la aceasta aventura), si e convinsa ca un asemenea zbor ar putea fi realizat cu ajutorul unei navete spatiale propulsate cu motoare revolutionare (?). Problemele unui zbor spre Marte cu echipaj uman sunt numeroase, dincolo de timpul lung de calatorie realizat cu propulsoarele conventionale de azi. Ar fi vorba, in primul rand, despre mai multe provizii pentru cosmonauti (unde vor fi depozitate in naveta spatiala?); instrumente si utilaje din care „cosmonautii” sa-si poata construi o baza de supravietuire pe Marte (unde vor fi depozitate in naveta spatiala?); in fine, un motor de propulsie care sa permita navetei cu oameni la bord sa ajunga pe Marte mult mai repede.
Despre radiatiile cosmice, ucigase pentru organismul uman in cazul unui zbor indelungat (ele au fost aduse in discutie si in cazul zborului spre Luna, inca un argument solid al celor care contesta „aselenizarea” din 1969 si a celor care au urmat), NASA nu vorbeste deocamdata. In schimb, Agentia anunta ca are in vedere o noua tehnologie de propulsie a navetei martiene, si anume un motor cu plasma. Saturn V, implicata in lansarile programului Apollo, consuma o cantitate imensa de combustibil, era nevoie de peste 3.800 de kilolitri de combustibil pentru a scapa de atractia gravitationala a Pamantului, situatie valabila si azi in cazul zborurilor circumterestre. Numai ca Marte se afla la o distanta de peste 100 de ori mai mare decat cea dintre Pamant si Luna.
Viziunea NASA este simpla: „odata ce viitoarea naveta va ajunge in spatiu si se va indrepta spre Marte, noua tehnologie de propulsie cu plasma va fi mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de combustibil”. Ce sunt aceste motoare cu plasma? Explicatia suna bine: motoarele cu plasma functioneaza prin transformarea combustibilului intr-o „supa superfierbinte de particule cu sarcina electrica (plasma), care este folosita pentru a propulsa vehiculul spatial.”
Folosirea motoarelor cu plasma in locul motoarelor traditionale poate reduce cu pana la 90% consumul de combustibil, in timp ce nava se afla in spatiu. Astfel, la acelasi volum al combustibilului din rezervoare, va putea fi transportata spre Marte o incarcatura cu o masa de 10 ori mai mare. „Planificatorii de misiuni ai NASA evalueaza deja diferite modalitati de transport cu motoare cu plasma pentru a asigura aprovizionarea unui eventual viitor avanpost omenesc pe Marte”, este convingerea NASA. Pana aici, toate bune si frumoase. Numai ca acest motor minune are o problema: principala problema a motoarelor cu plasma este forta lor de tractiune foarte redusa. Cel mai puternic motor spatial cu plasma care a fost folosit deja in misiuni este denumit Hall thruster si produce suficienta energie pentru a transporta pe orbita o … foaie de hartie!
Misiune imposibila, asadar? Nu, raspunde NASA. Pentru ca, „forta slaba de tractiune a acestor motoare nu reprezinta o problema insurmontabila, ele urmand sa fie folosite numai dupa ce sondele sau navetele spatiale ajung deja in spatiu”. Aflam ca misiunea Dawn „a demonstrat potentialul motoarelor cu plasma, care functioneaza prin obtinerea unei plasme in urma injectarii de energie electrica intr-un combustibil gazos”. Sa nu ignoram insa faptul ca Dawn este o sonda spatiala de mici dimensiuni, lansata de NASA in septembrie 2007. Pana la a duce insa cosmonauti, provizii, instrumente, materiale de constructie pana pe Marte si a mai si aduce oamenii inapoi, pe Pamant, mai e de asteptat. O solutie si mai ingenioasa, chiar daca tot teoretica, propune insa o echipa de cercetatori romani.
Nava spatiala pentru tot Sistemul Solar
Pe scurt, ideea echipei de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare COMOTI Bucuresti este construirea unei nave spatiale dotate cu motoare magnetoplasmodinamice de foarte mare putere. „Motoarele magnetoplasmodinamice sunt cele mai puternice care au fost create pana acum. Ele necesita insa o energie electrica foarte, foarte mare, energie care nu poate fi livrata in mod normal de nicio centrala creata pana in prezent. Ideea de baza e ca noi cream un fascicul de lumina concentrata pe care o dirijam spre nava. Dirijand spre nava acest fascicul, motorul poate fi alimentat cu putere electrica de ordinul megawatilor si in felul acesta se pot obtine nave spatiale dotate cu motoare magnetoplasmodinamice foarte puternice si care pot asigura calatorii in Sistemul Solar pentru pasageri si pentru marfuri”, crede Constantin Sandu, managerul de proiect.
El a mai spus ca proiectul a fost depus pentru brevetare si ca urmeaza sa fie contactate pentru colaborari Agentia Spatiala Europeana si NASA, valoarea proiectului urmand a se ridica la cateva miliarde de euro. Printre altele, inventia romanilor ar avea aplicabilitate si in construirea de tunuri impotriva asteroizilor. Asadar, asteptam…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii