De-a lungul anilor 1990, miliardarul filantrop Laurance S. Rockefeller (1910-2004) a sponsorizat si a finantat o serie de proiecte legate de fenomenul OZN. Aceasta activitate a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „initiativa OZN Rockefeller”, deoarece, in unele cazuri, ea a depasit simpla finantare si a inclus, la inceputul si la mijlocul anilor ’90, un efort real de lobby la Casa Alba in perioada presedintiei Clinton. Acest lobby a fost efectuat de Rockefeller insusi, ca si de avocatul sau Henry Diamond. Una dintre aceste actiuni a constat intr-un raport, de dimensiunile unei carti, trimis la Casa Alba si la membrii Congresului SUA.
Raportul – intitulat „Document informativ privind obiectele zburatoare neidentificate: cele mai bune dovezi disponibile” si finalizat in decembrie 1995 – a fost elaborat de Don Berliner, un jurnalist de aviatie si vechi ufolog. Au mai participat la crearea acestui document jurnalistul Antonio Huneeus si Marie Galbraith, sotia bancherului Evan Galbraith, care a fost ambasador al SUA in Franta, in timpul administratiei Reagan, ca si candidatul republican pentru postul de guvernator in New York, in 1994.
Intr-o rememorare din 2010, Antonio Huneeus a mentionat ca el a inclus in raport incidente OZN importante din Rusia, Spania si Canada si a rescris sectiunile despre Brazilia, Belgia si Franta, consultand documente-sursa in limbile straine originale.
In fapt, la elaborarea raportului au contribuit si multe alte persoane si institutii, intre care SOBEPS (Societatea belgiana pentru Studiul Fenomenelor Spatiale), biroul oficial OZN din cadrul agentiei spatiale franceze CNES (birou numit atunci SEPRA, iar acum GEIPAN), ca si coalitia de cercetare formata din cele trei organizatii OZN principale din SUA: CUFOS (Centrul de Studii UFO), FUFOR si MUFON (Mutual UFO Network).
Rapoarte pentru premianti
Documentul informativ OZN a fost editat initial in 1.000 de exemplare, iar scopul sau principal a fost sa fie remis unor personalitati selectate din SUA si din strainatate. Pe data de 29 februarie 1996, Laurance Rockefeller a trimis o copie a documentului informativ si la Casa Alba, la consilierul pentru stiinta si tehnologie, dr. John Gibbons. Scrisoarea de insotire este azi publica, gratie legii accesului la informatii; in ea, filantropul scria: „Am sponsorizat acest raport deoarece pare util sa fie adunate laolalta dovezile cele mai credibile despre OZN-uri, sub forma unor rapoarte ale martorilor oculari, declaratii oficiale si opinii stiintifice. Eu nu sunt neaparat de acord cu fiecare constatare si concluzie, dar cred ca dovezile prezentate indica faptul ca acest subiect merita un studiu stiintific serios. In acest scop, sper ca guvernul nostru, alte guverne, ca si Natiunile Unite, vor coopera ca sa faca disponibile toate informatiile pe care le-ar avea la dispozitie in acest sens”.
Din pacate, in termeni politici reali, succesul si impactul documentului informativ OZN a fost limitat. Cei mai multi oameni, ca si presa, pareau mult mai interesati de faptul ca Rockefeller a fost interesat de OZN-uri si ca a sponsorizat asa ceva, decat de continutul raportului si de implicatiile sale politice, militare si stiintifice. Singura exceptie semnificativa a fost in Franta. Din cauza legaturilor sociale si politice extinse ale Mariei Galbraith la Paris, aici au fost distribuite mai multe exemplare, inclusiv catre presedintele de atunci, Jacques Chirac, si catre CNES. Documentul informativ a devenit in cele din urma modelul pentru un raport similar, realizat de un numar de fosti ofiteri de rang inalt din armata si informatiile franceze, ca si de mai multi oameni de stiinta. Acestia s-au constituit intr-un grup de studiu numit COMETA (Comitetul pentru studii aprofundate), elaborand in 1999 un raport propriu, devenit celebru: „OZN-urile si apararea: Pentru ce ar trebui sa ne pregatim?” Autorii Raportului COMETA au fost plini de lauda la adresa documentului de informare si in special a doamnei Galbraith, aratand intre altele ca scopul ei a fost ca guvernul SUA si eventual alte guverne sa puna capat secretului OZN. In 2005, Editions du Rocher a publicat, in traducere franceza, documentul informativ OZN american. Pe coperta din spate a acestuia, materialul este prezentat drept „omologul american al Raportului COMETA din Franta”.
Un alt loc in care documentul informativ pare sa fi avut un anumit impact a fost in Chile, unde Antonio Huneeus i-a dat personal o copie, la sfarsitul anilor ’90, fostului sef al fortelor aeriene din Chile, generalul (ret.) Ramón Vega, care pe atunci era senator. Gen. Vega aduna in perioada aceea probe pentru a convinge guvernul chilian sa deschida propria sa ancheta oficiala OZN, astfel ca momentul a fost foarte nimerit. In cele din urma, la sfarsitul anului 1998, guvernul chilian a lansat propriul sau grup oficial OZN, cunoscut sub numele de CEFAA (Comitetul pentru studierea fenomenelor aeriene anormale), atasat de Agentia de Aviatie Civila DGAC din Chile si condus de generalul chilian de aviatie (ret.) Ricardo Bermúdez.
In 2000, documentul informativ OZN a fost publicat, sub forma de carte, si in SUA, iar mai tarziu a fost postat si pe internet, cu permisiunea autorilor. De pilda, pe site-ul Open Minds el exista ca un singur fisier pdf usor de descarcat si de consultat.
Punctez in continuare, pe urmele rememorarii facute de Huneeus, principalele idei ale documentului. Intre altele, sunt descrise inceputurile constientizarii fenomenului OZN: misterioasele „foo fighters” din cel de-al Doilea Razboi Mondial, „rachetele-fantoma” din 1946 din tarile scandinave, apoi OZN-urile, rapide si exotice, raportate, incepand din 1947 in toate partile lumii. Pana in anii 1990, s-au colectat peste 100.000 de rapoarte OZN, cele mai multe fiind facute de piloti militari si civili, ca si de alti martori calificati.
Erori de observatie?
De la bun inceput au existat doua intrebari fundamentale: (1) aceste aparitii sunt oare ceva real sau doar erori involuntare de observatie? Si (2) daca sunt reale, sunt ele oare nave din alte lumi? Acumularea constanta a unei cantitati vaste de informatii cu privire la aspectul si comportamentul OZN-urilor a contribuit foarte putin la lamurirea acestor doua intrebari. Serviciile armate, universitatile, precum si grupuri private si persoane fizice au dedicat o mare cantitate de timp pentru investigarea OZN-urilor; totusi nu s-a ajuns nici pana azi la un consens cu privire la natura, originile sau scopul lor.
Cu toate acestea – spune documentul – daca am lua in considerare cele mai bune dovezi disponibile, pare posibil sa evaluam ce anume se stie despre OZN-uri si ce anume se poate presupune in mod rezonabil despre ele. Iar aceste dovezi atesta in mod covarsitor faptul ca OZN-urile sunt aeronave sau nave spatiale de o natura necunoscuta.
Dovezile vizuale (raportate) pot fi clasificate, la sugestia dr. J. Allen Hynek (mult timp, un consultant al US Air Force privind OZN-urile), folosind doua criterii: „credibilitatea” martorului si „stranietatea” observatiei, raportata la explicatiile naturale sau artificiale care ar putea fi luate in considerare (avioane, sateliti, meteori etc.). Iar inima misterului OZN o formeaza un numar important de rapoarte care au, simultan, atat cea mai mare „credibilitate” cat si cea mai mare „stranietate”.
Alte dovezi sunt cele furnizate de radar; ele confirma sistematic prezenta unor tinte neidentificate, care par sa fie avioane, dar nu sunt. Pe radar apar, desigur, si nori ori alte fenomene meteorologice, dar orice operator experimentat poate sesiza diferenta dintre ceva legat de vreme si ceva solid. In particular, s-a aratat ca in atmosfera Pamantului nu pot exista inversiuni termice capabile sa produca efecte de tip OZN (asa cum cred unii sceptici). In plus, exista si numeroase cazuri in care OZN-ul a fost vazut si vizual, si pe radar. Documentul informativ afirma ca este extrem de improbabil sa fie pacalite simultan atat radarul, cat si ochiul omenesc, exact in acelasi mod si exact in acelasi timp.
DAN D. FARCAS
Comentarii