Cercetatorii lanseaza teorii fantastice despre nasterea Universului, despre quarci si galaxii, dar despre Pamânt, planeta care ne ofera conditiile de viata de peste 3 miliarde de ani, înca nu stim cum s-a format, cu adevarat. Este greu de acceptat ca Pamântul este singura planeta pe care exista viata, animale, plante, pesti, oameni, dar pâna la proba contrarie, care întârzie sa apara, oricât de captivante ni s-ar parea galaxiile, suntem singurele vietati pe care le cunoastem cu adevarat. Asa ca Terra continua sa ne fascineze cu misterele ei. De la cele ale scoartei terestre, la abisul plin de viata al adâncurilor marine, de la enigmaticii vulcani, la abisalele grote. Si cu toate acestea, azi se pare ca stim mai multe despre Luna sau Marte (cel putin asa ne laudam, noi, astrofizicienii) decât despre planeta pe care traim. Iata câteva exemple care demonstreaza complexitatea planetei noastre, asa cum le prezinta situl LiveScience, preluat de Agerpres.
Viteza maxima. Construim avioane cu viteza supersonica, dar câti dintre noi îsi dau seama ca suntem calatorii unei nave trans-galactice care „goneste” prin Univers, spre constelatia Leului, cu o viteza uluitoare de 390 km/s? Este o minune ca nu ne lovim de nimic prin spatiu, în tot acest timp!
Sfera turtita. Ne place perfectiunea sferei si credem despre Pamânt ca este o expresie a perfectiunii. Numai ca Pamântul nu este nici pe departe o sfera perfecta si asta deoarece forta centrifuga, care rezulta din rotatia planetei, actioneaza perpendicular pe axa Pamântului, axa care este înclinata. Rezultatul este ca la Ecuator forta centrifuga nu este exact de sens opus gravitatiei. Acest dezechilibru se adauga în zona ecuatoriala unde gravitatia împinge un volum suplimentar de apa si masa terestra, rezultând forma de sfera usor turtita a planetei.
Batrâna, dar buna. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca vârsta Pamântului, datând cele mai vechi roci de pe planeta si cei mai vechi meteoriti descoperiti pe Terra, ar fi de aproximativ 4,54 miliarde de ani. Cele mai vechi roci cunoscute de pe Pamânt formeaza asa-numita Centura Nuvvuagittuq pe coasta Golfului Hudson, din nordul Quebecului (Canada) si dateaza de 4,28 miliarde de ani. Dar daca datarile sunt gresite? Am putea fi mai tineri sau mai batrâni?
Un rezervor dulce. Sau ori de câte ori facem un dus sau bem un pahar cu apa ne gândim la faptul ca apa vine din Antarctica, cel mai mare rezervor de apa dulce al Terrei? Pe acest continent se afla aproximativ 90% din gheata de pe Pamânt si respectiv 70% din apa dulce a planetei.
O magma în miscare. Terra nu este o roca moarta, o data pentru totdeauna. Planeta este vie si dispune de un ciclu de reciclare care functioneaza astfel: magma din strafundurile Pamântului iese spre suprafata si se întareste sub forma de roci (cele magmatice). Procesele tectonice ridica aceste roci pâna la suprafata unde sunt expuse proceselor de eroziune. Mici fragmente desprinse din aceste roci în urma procesului de eroziune sunt depozitate si îngropate, iar presiunea exercitata de straturile de deasupra le compacteaza si le transforma în roci sedimentare, asa cum sunt gresiile. În timp, rocile sedimentare formate astfel se scufunda si mai mult si se „coc” la presiuni si temperaturi foarte mari, transformându-se în roci metamorfice. Desigur ca acest proces nu este perfect circular. De-a lungul drumului, rocile sedimentare pot fi supuse din nou eroziunii, iar cele metamorfice pot fi ridicate din nou spre suprafata. Însa daca rocile metamorfice sunt prinse într-o zona de subductie, unde o parte a crustei patrunde sub alta, ajung sa fie topite si transformate din nou în magma.
Cel mai fierbinte, cel mai rece. Nu stim ce a fost acum un milion de ani, dar de când exista masuratori, cel mai fierbinte loc de pe Pamânt este El Azizia, în Libia, unde statiile meteorologice au înregistrat recordul de temperatura de 57,8 grade Celsius la data de 13 septembrie 1922, conform NASA Earth Observatory. Invers, cel mai rece loc de pe planeta este Antarctica unde iarna temperaturile pot atinge minus 73 de grade Celsius. Recordul absolut al temperaturilor negative s-a înregistrat la statia stiintifica rusa Vostok, din Antarctica, pe 21 iulie 1983, în plina iarna australa, când termometrele au indicat minus 89,2 grade Celsius, conform USGS.
Luna care ne lipseste. Exista o teorie care ne spune ca Pamântul ar fi avut la un moment dat în istoria sa doi sateliti naturali importanti. Cel de-al doilea satelit, mai mic decât Selena, cu un diametru de doar aproximativ 1.200 km, s-ar fi aflat pe orbita Pamântului o perioada de timp înainte de a se ciocni cu Luna. Acest impact catastrofal poate explica de ce, cele doua parti ale Lunii sunt atât de diferite una fata de cealalta, conform unui material publicat în 2011 în revista Nature. Prin comparatie, Luna are diametrul de aproximativ 3.470 km. Dar lucrurile nu se opresc aici. Unii oameni de stiinta sustin ca Pamântul continua sa aibe doi sateliti naturali. Conform unui material publicat în 2011 în revista ICARUS, un asteroid cu diametrul între 1 metru si 3,3 metri se afla în orice moment pe orbita Terrei. Nu este vorba mereu de acelasi asteroid, ci mai degraba de o „luna temporara”, care se schimba. Conform studiului publicat în 2011, gravitatia terestra captureaza asteroizi care trec prin vecinatatea planetei, în drumul lor în jurul Soarelui. Un astfel de satelit temporar ramâne pe orbita terestra timp de cel mult 9 luni dupa care este proiectat mai departe în spatiu. Totusi, o Luna de 3 metri în diametru?!?
Ciudateniile gravitatiei. Pamântul nu este o sfera perfecta si astfel masa sa nu este distribuita uniform. Prin urmare, nici gravitatia nu este constanta în orice punct de la suprafata globului. Una dintre anomaliile gravitationale misterioase ale Terrei se produce în Golful Hudson din Canada. Pe aceasta suprafata gravitatia este mai mica decât în alte regiuni, iar un studiu din 2007 ajungea la concluzia ca topirea ghetarilor din aceasta zona este cauza. Gheata care acoperea aceasta regiune în perioada ultimei ere glaciare s-a topit de multa vreme, dar solul nu si-a revenit complet dupa eliberarea de presiunea gheturilor. Asa cum gravitatia dintr-o regiune este proportionala cu masa de materie aflata deasupra respectivei regiuni, iar ghetarii au dislocat o parte din sol, rezulta o atractie gravitationala putin mai mica în vaile sapate de ghetari.
Inversarea polilor. Nu se stie daca este o realitate sau doar o teorie, dar ramâne un mare mister. În ultimii 20 de milioane de ani (?), planeta noastra a trecut periodic, la fiecare 200.000-300.000 de ani prin inversari ale polilor magnetici. Pâna în 2016 a trecut însa mai mult de dublul perioadei de la ultima astfel de inversare. Asemenea inversari se produc de-a lungul sutelor de mii de ani. În cadrul acestui proces polii magnetici încep sa se distanteze de regiunea polilor geografici si sfârsesc prin a se inversa, conform astronomilor de la Universitatea Cornell.
Un munte ciudat. Stim ca Everest este cel mai înalt punct de pe Pamânt, masoara 8.848 metri fata de nivelul marii. Dar mai putina lume stie ca un alt munte are 17.170 metri! Este vorba despre Mauna Kea, care conform USGS se ridica pâna la altitudinea de 4.170 m deasupra nivelului marii, dar el continua sa coboare sub apa înca 5.000 m, iar partea centrala a vulcanului Mauna Kea a creat o depresiune pe fundul marii de înca 8.000 m în forma unui con rasturnat. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii