Neutralitatea Elvetiei este o traditie devenita legendara. Originea acestei pozitii de invidiat se regaseste tocmai in secolul XVI, dupa Batalia de la Marignan (nordul Italiei) din 1515. Atunci elvetienii au luptat alaturi de Ducatul Milano contra regatului Frantei aliat cu Republica Venetia. Dupa pierderea luptei, elvetienii au decis sa nu mai participe la activitati militare in afara granitelor. Exceptia fac mercenarii si garda papei de la Roma.
In interiorul teritoriului au existat mai multe conflicte de natura religioasa, dupa aparitia Reformei Protestante. Ceea ce este uimitor, printre altele, la aceasta tara este istoria zilei nationale: data de 1 august 1291. Atunci, trei cantoane helvete: Uri, Schwytz (care da numele tarii) si Nidwald. „Schwitz”, nume de origine germana, insemna „a arde” (arderea padurilor pentru pasunat). Celor trei cantoane fondatoare li s-au alaturat si alte teritorii, astfel incat acum Elvetia are 26 de cantoane si patru limbi oficiale. Deviza natiunii este „Toti pentru unul, unul pentru toti”.
O istorie „curata”
Dupa disparitia lui Napoleon din istorie, in 1815, la Congresul de la Viena, au fost stabilite definitiv independenta si neutralitatea Elvetiei. Singurele turbulente politice interne s-au produs in 1839, cand s-au confruntat (in asa numitul „Züriputsch”) forte liberale si conservatoare. Apoi, in 1847, a izbucnit un razboi civil de aproape o luna intre catolici si protestanti. Insa divergentele s-au finalizat amical, ambele tabere unindu-se pentru stabilitatea si consolidarea tarii lor.
Elvetia nu a pactizat cu nici o alianta in timpul Primului Razboi Mondial, desi era inconjurata de beligeranti. Ca masura de prudenta, elvetienii au desfasurat trupe in Muntii Jura, sub comanda generalului Ulrich Wille. Numarul militarilor a scazut cand Elvetia a fost sigura ca ii este respectata neutralitatea. In acelasi timp, ea a devenit un autentic paradis bancar si un excelent adapost pentru refugiati. Activitatea intelectuala era foarte intensa si dezbaterile diverselor grupuri de artisti, politicieni etc. erau libere.
Pe fundalul de incredere in neutralitatea Elvetiei, in anul 1917 a izbucnit scandalul Grimm-Hoffmann. Robert Grimm a fost un socialist elvetian care s-a dus la Petrograd dupa indepartarea tarului Nicolae al II-lea si a incercat sa determine Rusia si Germania sa faca pace separata. El ceruse acordul liderului elvetian Hoffmann. Dar cand s-a aflat, Hoffmann a fost demis si inlocuit cu Gustave Ador (fost sef al Crucii Rosii). Scandalul a trecut foarte repede si increderea in Elvetia a fost nestirbita.
In perioada interbelica, in 1934, s-a dat Legea Suedeza a Bancilor, prin care se garanta anonimatul posesorilor de conturi. In al Doilea Razboi Mondial, elevetienii s-au mobilizat din nou pentru o posibila invazie. Germania stabilise, prin Operatiunea Tannenbaum, sa ocupe Elvetia, dar planul a fost abandonat. Neutralitatea acestei tari a transformat-o si intr-un paradis al spionilor si al comunicarii intre beligeranti. Au existat si acuzatii de colaborare bancara intre guvernul nazist german si bancile elvetiene, referitor la aurul furat de la victimele holocaustului.
PAUL IOAN
Comentarii