Vi s-a intamplat poate adesea ca, mergand printr-o padure sau printr-un parc sa auziti copacii fosnind in bataia vantului, ca si cum ar sopti. Ei bine, aceste „soapte” ar putea fi nu doar o simpla figura de stil, ci chiar o forma de comunicare a arborilor. De acest lucru sunt convinsi tot mai multi oameni de stiinta care cred ca arborii sunt nu doar entitati vii individuale, ci si membri activi ai unei societati foarte active, comunicand intre ei si sprijinindu-se la nevoie, pentru
a-si asigura supravietuirea.
Potrivit unui articol din revista „Nature”, comunicarea s-ar face in subteran prin miliarde de tuburi microscopice, numite hif, care, asemenea unor cabluri cu fibre optice naturale, conecteaza toti copacii dintr-o padure la un imens Internet vegetal. Aceste hife sunt create de fungi specializati, care cresc in jurul radacinilor arborilor si le permit acestora sa comunice prin impulsuri chimice si electrice pe care oamenii de stiinta nu le-au inteles inca pe deplin. Ceea ce este sigur e ca o singura lingura de pamant dintr-o padure ar putea adaposti pana la 12 km de asemenea fire tubulare spiralate.
Suzanne Simard, profesoara de Stiinte Ecologice la Universitatea British Columbia, a studiat aceste interactiuni in detaliu, folosind un brad si un mesteacan cultivati in curtea sa pentru a evidentia relatia dintre copaci. Vara trecuta, atunci cand mesteacanul era plin de frunze, umbrind bradutul, care nu mai avea acces la soare, el a directionat, se pare, hrana, sub forma de carbon, azot si apa, prin reteaua de hife. Bradutul s-a recompensat primavara si toamna, „hranind” mesteacanul atunci cand acesta, lipsit de frunze, nu mai putea face fotosinteza.
Mai mult, atunci cand crengile laterale ale mesteacanului au fost taiate, pentru a lasa bradutului spatiu sa se dezvolte, acesta in loc sa creasca mai bine, s-a ofilit, ca si cum drama suferita de „vecinul” lui l-ar fi intristat profund. „Acest comportament sugereaza un soi de inteligenta”, este de parere Simard. Savanta americana a mai observat un lucru uimitor: copacii maturi actioneaza ca niste „mame” pentru vlastarele din preajma lor, chiar si daca sunt din alte specii, furnizandu-le hrana. Se pare insa ca „nepotismul” e valabil si in natura – s-a remarcat ca vlastarele din aceeasi specie sau din specii inrudite beneficiaza de o atentie sporita din partea copacilor maturi, in comparatie cu arborii altor specii.
Atunci cand un astfel de copac „mama” a fost taiat, si rata de supravietuire a micilor copaci din preajma sa, s-a redus simtitor. Internetul vegetal pare insa sa actioneze si ca un sistem de avertizare: s-a dovedit stiintific ca, atunci cand un arbore este atacat de insecte, arbori din
jurul lui incep sa secrete substante chimice capabile sa alunge insectele, ca si cum ar fi fost avertizati de pericol!
GABRIEL TUDOR
Comentarii