De cativa ani auzim vorbindu-se despre drone: acele mici aparate de zbor electrice, telecomandate de la sol. Institutul Future Today (FTI, Viitorul de Azi) sustine ca dronele si dispozitivele mobile au un viitor, inclusiv in domeniul jurnalismului.La inceput, dronele, aceste plapande dar vioaie „pasari colibri”, dotate cu patru (sau sase) motorase electrice si cu o camera video, au facut deliciul celor care doreau sa vada cum arata lumea de la inaltime (100 de metri). Apoi, ele s-au perfectionat si au inceput sa fie folosite profesional, atat de studiourile de televiziune, de publicatii, dar si in lumea cinematografiei, pentru scenele filmate de la inaltime.
Daca initial cel care opera o drona, trebuia sa fie un pilot, acum, tineri de 16-17 ani au capatat o dexteritate incredibila in pilotarea unor astfel de aparate, dupa cum se vede si in concursurile organizate pentru drone!
Pasul urmator pe care cercetatorii vor sa il faca, folosind Inteligenta Artificiala (IA), dupa cum informeaza Agerpres, este acela de a perfectiona aceste mici aparate de zbor in vederea unor sisteme de zbor si de evitare autonoma a obstacolelor, fara interventia pilotilor. Cu alte cuvinte, drone autonome, dupa sistemul masinilor electrice fara sofer pe care mai multe companii americane incearca sa le impuna pe piata. Dar lucrurile nu se opresc aici.
Astfel, vor fi folosite pe scara mai larga roiurile de drone. Adica sute de drone care vor putea fi activate simultan si care se pot deplasa si coordona concomitent, in roi. Tehnologia a fost dezvoltata ca aplicatie militara, dar ar putea ca in curand sa aiba si aplicatii comerciale, precum si pentru presa.
Aflam ca „minirecitalul sustinut de Lady Gaga in pauza finalei Campionatului de Fotbal American Super Bowl a fost filmat si cu ajutorul unui astfel de roi de microdrone”. Preluata tot din arsenalul militar, tehnologia dronelor care dispar vine din anul 2016, de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), o agentie a Departamentului Apararii al SUA. Ea a finantat programe de cercetare in ceea ce priveste livrarile cu drone. Dronele folosite de DARPA trebuiau sa-si faca livrarea si apoi sa poata sa dispara foarte rapid. FTI presupune ca „astfel de drone ar putea fi folosite de jurnalistii de investigatii, pentru a nu deconspira subiectele de ancheta” (?). Sa nu ne facem totusi iluzii in privinta utilizarii civile, dronele vor fi folosite in special in domeniul militar. Citim ca „fortele de ordine din Dakota de Nord vor incepe sa foloseasca drone echipate cu gaze lacrimogene si aparate cu socuri electrice pentru diferite interventii”.
Noua viata a smartphone-ului
Daca tot s-au dezvoltat intr-un ritm alert (in ultimii ani), FTI include si dispozitivele portabile printre tendintele care se vor manifesta in 2018.
Deocamdata, aproape toate dispozitivele portabile necesita un telefon inteligent (smartphone) sau un computer pentru a functiona, iar in 2018 ele vor continua sa foloseasca telefoanele noastre mobile ca un hub informational. Pe masura, insa, ce piata acestor dispozitive se maturizeaza, iar aparate din ce in ce mai sofisticate sunt lansate de producatori, vor aparea si oportunitati de integrare a unor produse de presa.
O documentare cu tinta
„Doxing”-ul organizational este un concept mai nou, care dincolo de denumirea absconsa, preluata fara traducere din limba engleza (meteahna noastra cotidiana!), vine de la cuvantul englezesc document (documents la plural), adica document(e), prescurtat docs, pronuntat dox. Tot asa se pronunta si formatul de salvare a documentelor digitale, si anume docx.
In limbajul urban american „doxing”, adica documentare, inseamna adunarea si publicarea unor documente (informatii) personale despre cineva, folosindu-se ca sursa internetul. Iar „doxingul organizational” reprezinta acest proces realizat la nivelul unei intregi organizatii. In ideea ca, evident, „cu cat stii mai mult despre o persoana-tinta, cu atat mai usor va fi sa-i descoperi slabiciunile”.
La acest nivel, exemplele cele mai la indemana de doxing organizational sunt Edward Snowden, Wikileaks, dar se evita pomenirea Agentiei Nationale de Securitate NSA (SUA), care foloseste informatiile culese de pe Internet pentru supravegherea totala a cetatenilor.
Pentru ca preluarea documentelor de pe internet prin actiunea de „documentare” nu mai inseamna doar activitatea hackerilor marunti „care incearca sa fure informatiile necesare clonarii si accesarii cardurilor de credit, ci si publicarea unor informatii personale, unele secrete, in scopul de a protesta fata de anumite politici, de a expune practici incorecte desfasurate de companii sau actori guvernametali, ori pur si simplu in scopuri de santaj”. Evident, in fata acestei actiuni bine coordonate, organizatiile de presa sunt si ele vulnerabile.
Un internet al ADN-ului
Abia de curand am putut cauta fotografii pe internet si sa reusim sa obtinem imagini similare. Cum ramane cu alte necunoscute? Compania israeliana Consumer Physics incearca sa propuna un fel de internet al substantelor comestibile. Proiectul lor vizeaza dotarea telefoanelor mobile cu functii de spectroscopie moleculara, astfel incat sa putem obtine imediat informatiile complete despre tot ceea ce ingeram: mancare, bauturi, pastile. Astfel, in viitorul apropiat vom putea scana o bucata de piept de pui pentru a vedea exact cate calorii si cata grasime contine.
Pentru a fi exacti, sa spunem, totusi, ca acest lucru se poate realiza astazi cu aplicatii de genul One-den sau MyFitnessPal. Mai interesant este faptul ca noile aplicatii instalate pe telefon ar putea analiza si medicamentele, identificand imediat daca un produs farmaceutic este contrafacut sau nu. Un proiect mai ambitios isi propune sa impinga internetul mai departe. MatchMaker Exchange este un proiect care propune un Internet al ADN-ului si are in vedere adunarea in baze de date si compararea caracteristicilor ADN ale oamenilor care sufera de diferite maladii.
Astfel, devine aparent ca in viitorul apropiat tot ceea ce vedem (si chiar si ceea ce nu putem vedea) va deveni accesibil printr-o retea distribuita. Iar jurnalistii vor dispune de o multitudine de noi surse de investigatii si vor putea sa ofere publicului informatii ce acum sunt inaccesibile. Totul este ca informatiile sa fie corecte, un deziderat atat de indepartat, totusi, astfel incat a citi ziarul (fie el si pe internet) sa nu insemne dezinformare. Mark Twain stia ce spune acum mai bine de 100 de ani: „Un om care nu citeste ziarul este neinformat, cel care il citeste este dezinformat”. Si daca asta era valabil in zorii jurnalismului, ce sa spunem despre jurnalismul de azi, de un milion de ori mai alterat in privinta dezinformarii!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii