Declarata monument istoric, Biserica Sfantul Nicolae din Fagaras este ctitorie a Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu si a fost construita intre 1697-1698. Este cea mai veche biserica din oras si a fost ridicata dupa modelul Capelei Palatului Brancovenesc din Mogosoaia, capela inaltata in 1688. Biserica a fost pictata in 1721, frescele pastrandu-se pana in zilele noastre. Ctitoria Sfantului Voievod este mentionata de cronicarul Radu Greceanu.
In Fagaras existase o biserica veche de lemn, care fusese mistuita de un incendiu. Stapanirea austro-ungara nu a mai permis crestinilor ortodocsi sa-si ridice un alt asezamant, asa ca 40 de ani acestia nu au avut unde sa se inchine si au fost obligati sa mearga in satele vecine.
In cele din urma au cerut ajutorul lui Constantin Brancoveanu care, la randul sau, a apelat la principele Mihai Apafi al II-lea, pentru aprobarea zidirii unei biserici. Aprobarea a fost acordata in anumite conditii. Biserica nu trebuia sa fie prea fortificata, sa aiba ziduri nu prea groase si, un turn mai scund, din respect pentru Cetatea Fagarasului, ale carei turnuri urmau sa domine in continuare zona.
In anul 1723 biserica a fost luata cu forta de autoritati si data greco-catolicilor, devenind catedrala Episcopiei Unite pana in 1737. Pana in 1948 a slujit drept biserica parohiala greco-catolica, fiind preluata apoi de ortodocsi.
Construita in spiritul Renasterii Brancovenesti, biserica are forma de nava si este impartita in pridvor, pronaos, naos si Altar. Pridvorul deschis este inconjurat de 10 coloane de piatra iar exteriorul prezinta doua brauri si un singur turn octogonal. Deasupra usii de la intrare pisania mentioneaza numele ctitorului si perioada in care a fost realizata constructia, prezentand totodata stema Tarii Romanesti. Se pare ca arhitectura bisericii a fost schitata de mesterii Scolii de la Valcea, existand aici cateva asemanari cu ctitoria brancoveneasca de la Hurezi.
Pronaosul prezinta de asemenea o serie de coloane, iar naosul, nu foarte spatios, este bine proportionat, avand incorporata deasupra clopotnita. Biserica este luminata de sapte ferestre cu ancadramente de piatra.
Altarul este despartit de naos printr-o catapeteasma sculptata in lemn de stejar si poleita cu foita de aur. Este impodobita cu icoane al caror autor este Preda, zugrav din Campulung. Tot el, impreuna cu Teodosie, a pictat altarul si naosul in 1721. Pridvorul a fost pictat mai tarziu de un zugrav ramas necunoscut.
Biserica a fost renovata intre 1921-1922, dar o restaurare ampla a fost realizata in 1994. In 1998 a fost curatata pictura in fresca de pictorii Virginia Videa si Gheorghe Zaharia, iar iconostasul a fost restaurat de Dorin Handerea din Bucuresti.
IRINA STOICA
Comentarii