Dezvoltarea tehnologiilor spatiale, multiplicarea misiunilor circumterestre pentru studierea planetei sau pentru testarea unor arsenale militare, toate au condus inevitabil la poluarea spatiului cosmic cu ceea ce azi sunt numite deseuri spatiale. Prezenta deseurilor spatiale a devenit de-a lungul deceniilor o problema din ce în ce mai neplacuta pentru oamenii de stiinta care s-au vazut astfel confruntati cu mari probleme legate de siguranta satelitilor plasati deja pe orbita circumterestra, dar si a misiunilor spatiale prezente sau viitoare.
Preocuparile pentru rezolvarea acestei probleme reale sunt pentru ca vorbim despre milioane de asemenea deseuri spatiale, de la sateliti întregi pâna la mici fragmente metalice sau de vopsea cu un diametru mai mare de 1 milimetru, toate acestea rotind-se în jurul planetei noastre, cu o viteza foarte mare, în special pe orbite terestre de mica altitudine. Aceste milioane de fragmente pot genera, în prezent si în viitor, coliziuni în lant care sa duca la întreruperea functionarii unor întregi retele de telefonie mobila, de televiziune sau de prognoze meteorologice. Un motiv suficient de serios pentru care, de mai multa vreme, se cauta solutii de eliminare a acestor deseuri spatiale, solutii ramase, din pacate, fara un rezultat palpabil.
Recent însa, Centrul Spatial de la Universitatea din Surrey (Marea Britanie) a lansat o misiune destinata testarii unei tehnologii care ar urma sa colecteze si sa elimine deseurile care navigheaza nestingherite in spatiul sideral. Tehnologia pusa la punct de Airbus Defence & Space denumita RemoveDEBRIS (Îndepartarea DESEURILOR) a fost lansata pe orbita de la bordul Statiei Spatiale Internationale, dupa cum relateaza Agerpres. „Remove Debris este un proiect de cercetare finantat de Uniunea Europeana”, dupa cum se arata într-un comunicat oficial, care „dezvolta si efectueaza o misiune demonstrativa cu costuri reduse pe orbita si care urmareste determinarea riscurilor si verificarea tehnologiilor necesare pentru misiunile viitoare de eliminare activa a deseurilor”.
Dincolo de mesajul cam general, se vorbeste despre un satelit în forma de cub care cântareste 100 de kilograme si care cuprinde trei tipuri de tehnologii pentru captarea deseurilor spatiale si scoaterea lor activa de pe orbita. Practic, ar fi vorba despre un fel de harpon, o plasa si o pânza de tragere. Cele trei unitati ar urma sa culeaga, dupa modelul folosit pe mare pentru capturarea bancurilor de pesti, cât mai multe fragmente spatiale. Dispozitivul este dotat, de asemenea cu un „sistem LIDAR pentru navigatia optica, care va ajuta viitoarele nave spatiale de curatare sa-si vizeze mai precis obiectivele”.
Desi deocamdata au fost puse la dispozitie doar animatii computerizate ale tehnologiei RemoveDEBRIS, cercetatorii au în pregatire mai multe teste în cadrul unor scenarii oarecum s.f.
Într-un asemenea scenariu, „o plasa foarte mare este eliberata de satelit pentru a captura un satelit miniatural de tipul cubesat”. Într-un alt scenariu, s-ar putea folosi „un harpon, atasat la satelitul RemoveDebris printr-un cablu lung, pentru a draga resturile din spatiu. Harponul va strapunge resturile pentru a le prinde”. Mai departe, dupa ce aceste scenarii ar fi încununate de succes, „satelitul va desfasura o plasa asemanatoare unui zmeu, care le va aduna si va accelera procesul de mutare de pe orbita pentru a fi arse în atmosfera. În cazul în care experimentul are succes, oamenii de stiinta spera ca RemoveDEBRIS „poate servi drept model pentru metode cu costuri scazute de recuperare a resturilor spatiale”.
Ramâne de vazut daca acest gen de tehnologie este realmente solutia fiabila si reala de curatare a spatiului cosmic atât de poluat în ultimele decenii, dar si cel care înca urmeaza sa fie poluat în deceniile care vin.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii