Marele maestru al scenelor tenebroase din Revelatii (Apocalipsa), creatorul gravurilor pline de socuri emotionale si detalii terifiante, Albrecht Dürer exceleaza prin detalii (uneori obositoare pentru privitor) si prin personajele neguroase specific unei epoci medievale prea devotate dogmelor religioase. Indiscutabil, Dürer face din Revelatii un spectacol horror unic in istoria artei.
Nascut in familia artistului aurar Albrecht Dürer cel Batran, Albrecht Dürer a invatat desenul si gravura de la tatal sau, dar cel care i-a stimulat talentul nativ spre realizarea gravurilor in lemn si tipariturilor a fost nasul sau, Anton Koberger (proprietar al mai multor tiparnite). Un rol important in cariera lui Dürer a fost faptul ca a locuit la Nürenberg, un oras care avea schimburi comerciale si artistice intense cu Italia. Iar in vremea cand Dürer incepea sa-si cristalizeze conceptiile artistice se desfasura ceea ce istoricii numesc „Renasterea Nordului” – patrunderea ideilor renascentiste italiene in partea de nord a Europei, la finele secolului XV. In memoria colectiva a iubitorilor de arta, el este cunoscut in primul rand prin gravurile in lemn din ciclurile intitulate „Apocalipsa” (15 panele de lemn), „Sfanta Familie” (11 panele) si „Viata Sfintei Fecioare” (17 panele).
Calatoriile in Italia nu i-au adus marelui maestru german doar cunostinte valoroase despre tehnica picturii si a desenului, dar i-au construit si un nume de glorie. Si asta pentru ca primul mare ciclu de gravuri in lemn, „Apocalipsa” (Revelatii), era deja cartea sa de vizita. Italienii au fost impresionati de acele capodopere uluitoare, pline de tensiune si dramatism. Inspirat dupa cea din urma Carte a Noului Testament, ciclul „Viziunilor lui Ioan din Patmos” avea panele cu dubla imprimare: pe o fata imaginea, iar pe verso textul biblic corespunzator. Cele 15 paneluri au fost realizate intre 1494 si 1498. Cea mai mare notorietate a avut „Cei patru calareti ai Apocalipsei”. De asemenea, panelele in care apare Dragonul (balaurul) cu sapte capete (fiecare simbolizand un pacat de moarte) au avut un succes enorm. Din acest motiv, artistul a reluat acest ciclul in 1511, alaturi de cicluri noi, tot de inspiratie biblica.
De mare importanta in cariera lui Dürer a fost intalnirea cu artistul venetian Jacopo de Barbari, care l-a introdus in tehnica perspectivei, a anatomiei si a proportiilor. Treptat, maestrul german va renunta la influenta goticului si se va acomoda cu stilul renascentistilor italieni. Sa remarcam si capodoperele „Arcul de Triumf” (alcatuit din 192 panele de lemn, dimensiunile totale fiind 295 cm x 357 cm) si „Marele Car Triumfal” (8 panele; aici apar aluzii despre Julius Caesar si Alexandru Macedon).
Ceea ce impresioneaza la acest maestru al gravurilor este obsesia pentru cele mai mici detalii ale scenografiilor, iar pe de alta parte multitudinea de personaje din compozitii, cu toate ca dimensiunile nu sunt foarte mari. Faima lui Dürer a ajuns si-n nordul Europei. Regele Christian al II-lea al Danemarcei, ii solicita mai multe lucrari. Maestrul face cunostinta cu obiecte si animale aduse de conchistadori si-si alcatuieste propriul sau „cabinet de curiozitati”. Din ce in ce mai bolnav, el se retrage la Nürenberg si moare la doar 56 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii