Din antichitate si pana-n zilele noastre, intr-un stat cu o structura de putere aleasa democratic se poate produce fenomenul concentrarii deciziilor intr-un grup restrans sau chiar o singura persoana. Democratia devine o caricatura si autocratia se impune prezentandu-se ca un regim despotic avand drept unic scop consolidarea privilegiilor de orice natura. Este un mod pervers de a da o lovitura de stat.
Acest gen de rasturnare a modului de conducere a unui stat a debutat cu doua exemple celebre din Republica Romana: Cornelius Sulla (dictator in anul 81 i.Hr.) si Julius Caesar. Acesta a devenit din guvernator consul si din consul „dictator perpetuu”. Sfidand Senatul Romei, el a trecut Rubiconul si s-a instalat cu forta „lider unic al Romei”. Republica Romana avea sa devina imperiu sub Octavian Augustus…
Coruptie, injustitie, despotism
Peste mai mult de un mileniu, in Europa dominata de monarhii, regele Gustav al III-lea al Suediei a executat o lovitura de stat, micsorand drastic puterile Parlamentului si ale guvernului, instaurand un fel de dictatura regala sau o conducere autocratica a tarii. Acest fapt se petrecea in anul 1772, la mai putin de un an de la incoronarea sa. Dar trebuie subliniat ca Gustav al III-lea preluase Regatul Suedez intr-o stare de inferioritate fata de Imperiul Rus, care castigase Marele Razboi al Nordului (1721), iar Suedia pierduse pozitia dominanta in regiune. De pe pozitia de dictator, Gustav al III-lea a facut reforme socio-economice, dar in 1792, dupa 21 de ani de domnie, este asasinat la un bal mascat. Regimul autocratic din Suedia a durat pana in 1809.
De mare importanta istorica pentru Europa a fost auto-lovitura de stat facuta de Benito Mussolini la 3 ianuarie 1925. Viitorul mare aliat al lui Hitler primise oficial functia de prim-ministru de la regele Vittorio Emanuele al III-lea, in 1922. Prin „Marsul Romei” se dadea o lovitura de stat prin care prim-ministrul Luigi Facta era inlocuit de suveran cu Mussolini numai prin forta imprejurarilor. Iar Mussolini a stiut sa faca din partidul sau fascist un „partid-stat”. Mijloacele principale ale fascistilor au fost intimidarea opozantilor politici (asasinarea socialistului Giacomo Matteotti) si a parlamentarilor prin forte paramilitare de tip „Camasile brune” devenite forta armata oficiala dupa infiintarea lor ca „Militia Voluntara pentru Siguranta Nationala”, in 1923. Tocmai aceste forte militare i-au dat lui Mussolini un ultimatum la 31 decembrie 1924, pentru a scapa definitiv de opozitie. Iar Mussolini s-a conformat si s-a declarat lider unic al tarii – de unde si porecla de „Il Duce” (din 1925). Numai ca soarta acestor dictatori a fost intotdeauna cruda: Iulius Caesar, Gustav al III-lea si Benito Mussolini (pentru a ne rezuma doar la aceste exemple) au fost asasinati.
In foarte multe cazuri, lovitura de stat se produce pe un fundal democratic pe care apoi liderul „schimbat la fata” il sugruma. Puterile din stat nu mai sunt separate, iar justitia devine o „jucarie” in mana regimului autocratic. Acest lucru este posibil din cauza amplificarii celui mai descalificant flagel al puterii, coruptia. Fara coruptie si complici interesati financiar si politic, multe lovituri de stat mascate n-ar mai fi avut loc.
PAUL IOAN
Comentarii