Cine suntem?      La granita dintre real si fictiune

          Ce urmeaza dupa moarte? Suntem singuri în Univers? De ce pentru fiecare gram de materie vizibila exista alte noua grame de materie pe care nu o putem vedea? Cât de reale sunt capacitatile de perceptie extrasenzoriala? Se poate calatori în timp? Iata doar câteva întrebari, si acestea alese la întâmplare, al caror element comun este ca fac parte din categoria a ceea ce numim de obicei „mistere”. Necunoscutul, care l-a atras dintotdeauna pe om, cu o forta irezistibila.

          Ce urmeaza dupa moarte? Suntem singuri în Univers? De ce pentru fiecare gram de materie vizibila exista alte noua grame de materie pe care nu o putem vedea? Cât de reale sunt capacitatile de perceptie extrasenzoriala? Se poate calatori în timp? Iata doar câteva întrebari, si acestea alese la întâmplare, al caror element comun este ca fac parte din categoria a ceea ce numim de obicei „mistere”. Necunoscutul, care l-a atras dintotdeauna pe om, cu o forta irezistibila. Ducând, printre altele, asa cum reiese dintr-o extrem de interesanta discutie initiata de revista Focus, la aparitia uneia dintre cele mai importante preocupari ale sale – cercetarea stiintifica…
          
          Neverosimil si improbabil
          
          Titlul acestui paragraf este luat din una din celebrele „ziceri” ale marelui scriitor englez Oscar Wilde: „Oamenii cred mai curând în neverosimil, decât în improbabil”. Daca ar trebui ca Dv. însiva sa convingeti pe cineva de doua lucruri, pe care credeti ca v-ar fi mai usor sa-l sustineti: ca exista fantome sau ca cineva a cazut de la 10000 (zece mii!) de metri si a supravietuit caderii? Fiti siguri ca mai multa lume ar crede, si le-ar fi mult mai usor sa o faca, în existenta fantomelor, desi este vorba de un lucru efectiv neverosimil. Si totusi, oricât de improbabil, cel de a doilea lucru este unul care s-a întâmplat în realitate: în anul 1972, o stewardesa pe un zbor al unui DC 9, Vesna Vulovic, a… cazut din avion! Dupa cum se vede însa, „credinta” în legile fizicii nu este cel mai puternic „ingredient” al mintii omenesti! Altfel, oricât ar fi de improbabil, supravietuirea tinerei este explicabila: legile fizicii ne spun ca viteza de cadere nu depinde de înaltimea de la care cazi, asa ca a fost timp suficient pentru ca o misiune de salvare sa fie lansata si sa o prinda. Sa functioneze aici mecanismul „credinta, contra ratiunii”? Explicatia nu ar fi suficienta. Ceea ce declanseaza dorinta de a crede, cu orice pret, este misterul însusi. Indiferent ca este vorba de viata dupa moarte sau de superputerile telepatice sau de interventiile fiintelor extraterestre. Dupa cum spune Prof. Vittorio Castellani, care preda fizica stelara la Universitatea din Pisa, „Misterul, de fapt ceea ce nu poate fi înfruntat în mod rational dar chiar daca provoaca nesiguranta, nu genereaza teama sau durere, constituie una din modalitatile preferate de functionare ale gândirii noastre.”
          
          O problema de ereditate biologica
          
          Aceasta este o alta explicatie, pe care o datoram unui biolog, Prof. Andrea Drusini, de la Universitatea din Padova. Pentru el, omul este mai atras de ceea ce nu cunoaste, decât de ceea ce deja a înteles! Ereditatea despre care vorbeste este cea care plaseaza în spatele marilor succese ale stiintei tocmai dorinta de a sfida misterul, de a stabili explicatii rationale, acolo unde înainte existau doar relatiile magice.
          Problema este ca nu toate misterele sunt la fel. Exista mistere universale, dupa cum exista mistere banale si chiar mistere false. „Cine suntem”, „de ce ne aflam aici?” sunt mistere fundamentale, si ar fi o dovada de prezumptiozitate sa încercam sa le raspundem recurgând exclusiv la argumentele „stiintei de laborator” – la „metoda stiintifica”, dupa cum spune psihologul american Ray Hyman de la Universitatea Oregon, care este si membru al „Comitetului pentru Investigarea stiintifica a paranormalului”. Si la acest stadiu este inutil de opus stiinta, misterului: pentru ca, de fapt, este invers! Având drept menire tocmai sa descopere ceea ce nu este înca stiut, omul de stiinta este principalul… generator de mistere! Cum sunt, de pilda, atât de discutatele, în ultima vreme, „materie si energie întunecata”.
          
          Din comoditate…
          
          Multe din cazurile de „mistere inexplicabile” se dovedesc în final a fi banale trucuri. Aceasta concluzie a fost posibila si datorita implicarii în studii a iluzionistilor profesionisti, cum este cazul faimosului James Randl. Dupa 30 de ani de studiu, el a ajuns la concluzia ca puterile psihice nu exista – dar numarul celor care cred în ele creste zi cu zi! De ce? Unii considera ca aici se afla o substantiala sursa de câstig. Cum a verificat Harry Edwards, Presedintele Societatii scepticilor australieni, care a scos la vânzare pe Internet… excrementele gainii sale favorite care, spunea el în prezentare, de câte ori i se urca pe umar seara, avea noroc dimineata! A cerut 20 de dolari pentru fiecare doza si… a primit banii în cont imediat. Si, se întreaba el, daca în acest caz banii au fost returnati credulilor, câti nu pot sa-si constituie o sursa de venit din asa ceva! Un alt raspuns posibil este: din comoditate. Asa sustine Luciano Arcuri, profesor de psihologia comunicarii sociale la Universitatea din Padova. Este mai usor – mai comod – si nu necesita nici un efort intelectual!
          
          Al treilea nivel
          
          Exista însa si un nivel „la marginea magiei”, pe care stiinta, de multe ori, – si nu spre binele sau – se poate spune ca l-a dispretuit. Consideram ca este vorba de fenomene care nu apartin unei realitati care sa poata fi investigata, unde sunt „amestecate” OZN-urile cu fuziunea la rece, sau acupunctura cu puterile paranormale. Si totusi, abordarea lor se poate dovedi plina de surprize. Astazi se folosesc metodele experimentarii stiintifice chiar si pentru studiul celor mai improbabile credinte. Si daca ar fi sa ne luam doar dupa rezultatele lui Robert Morris, Universitatea din Edinburgh, privind telepatia, nu avem decât de câstigat!
          Ce se poate afla dincolo de acest nivel? O lume dificil de interpretat, cum spune tot Luciano Arcuri. Care se întinde fie în trecutul ce reînvie miturile si legendele care tot îsi schimba hainele, dar ramân mereu ele însele, fie într-un viitor pe care îl banuim si îl „lansam” în tot felul de credinte si fabulatii despre obiecte si masinarii fantastice, care au bunul rol de a ne obisnui nu doar cu ideea, ci mai ales cu potentialele pericole. O lume în care, cum spunea Albert Einstein, „este mai importanta imaginatia decât cunoasterea”. La care, revista Focus adauga: fara ca aceasta sa ne indreptateasca sa credem chiar în orice…