Am mai scris pe aceasta pagina ca, dupa 1995, s-a recunoscut oficial ca structurile informationale ale armatei americane au antrenat, in cadrul pregatirilor pentru un razboi psihologic, sute de „spioni psi”, cu calitati de clarviziune si nu numai. Actiunea a inceput inca din anii 1970, intre altele sub impulsul unor informatii ca rusii ar fi mult mai avansati in acest domeniu.
Iata ca in numarul din februarie 2019, revista oficiala a Ministerului Apararii al Rusiei, Armeyskii Sbornik, a anuntat, intr-un articol cu titlul „Super-soldati pentru razboaiele viitoare”, ca si armata rusa a instruit forte speciale „psihice”, destinate sa fie folosite recurgand la tehnici parapsihologice.
Asa cum afirma autorul articolului – colonelul in rezerva Nikolai Poroskov – armata rusa a pregatit „soldatii psi” capabili „sa invinga inamicul prin metode fara contact”. Rezervele psihicului uman pot fi identificate si folosite, inclusiv in armata, pentru clarviziune, transferul gandurilor la distanta si pentru alte functii ascunse. Potrivit autorului, astfel de tehnici ajuta militarii sa stapaneasca limbi straine, sa le foloseasca in conditii de lupta si sa gaseasca depozite, ambuscade si ascunzisuri ale inamicului. Prin astfel de metode pot fi accesate informatii privind planurile inamicului, compozitia fortelor si a bunurilor implicate s.a.m.d. Se poate realiza – afirma articolul – pana si citirea unui document aflat aparent intr-un loc sigur, chiar daca este intr-o limba straina pe care clarvazatorul n-o vorbeste. Pot fi ascultate conversatii si identificate persoane care apartin, de pilda, unor retele teroriste sau candidatii potentiali pentru astfel de grupuri.
Metode neconventionale
Dar, continua articolul, prin forta gandirii, „este posibil sa se obtina acces neautorizat si la un computer sau la datele detinute in acesta, pot fi blocate programe de calculator, pot fi arse cristale in generatoare, pot fi perturbate transmisiile radio si telecomunicatiile”. Exista si utilizari medicale, incepand cu gestionarea cantitatii de durere simtita de un soldat ranit, pana la accelerarea vindecarii sale.
Tehnologia de „metacontact” de care dispune armata rusa permite ca luptatorii antrenati „sa vada prin soldatul inamic” capturat, sa patrunda in gandurile sale, sa vada ce fel de persoana este, ce laturi slabe si puternice poseda si daca poate fi recrutat ca spion. Aceasta tehnologie permite o „interogare non-verbala”, telepatica, a prizonierilor. Fiabilitatea unui astfel de interogatoriu – spune articolul – este de aproape suta la suta. Este imposibil sa „iesi” din el.
In paralel, soldatii fortelor speciale „spetnaz” antrenate astfel si-au insusit si tehnologii de contracarare a unor astfel de interogatorii, pentru cazul ca ei insisi ar fi capturati. Aceleasi tehnici pot apara persoanele aflate in pozitii inalte in fruntea tarii sau liderii marilor structuri industriale si bancare, pentru a putea pastra secrete de stat sau comerciale. Potrivit autorului articolului, specialistii rusi au invatat tehnici telepatice inclusiv lucrand cu delfini. Ei dadeau, mintal, comenzi pe care acestia le executau. Aceleasi metode pot fi aplicate si oamenilor. Tehnicile de lupta parapsihologica „metacontact” au fost dezvoltate de armata sovietica in anii 1980 si au fost folosite si imbunatatite de fortele rusesti speciale in timpul ostilitatilor din Cecenia.
Articolul colonelului Nikolai Poroskov a starnit, asa cum era si de asteptat, comentarii, atat in Rusia cat si in alte tari. Seful departamentului de analize al revistei „Soldatii Rusiei”, Anatolii Matviiciuk, a declarat pentru trustul de presa rus RBC ca parapsihologia militara „nu este o fantezie” si „se dezvolta in prezent”. Ea a fost intens studiata in perioada anilor 1960-1980, chiar prin organisme ale Academiei Sovietice de Stiinte, in incercarea de a descoperi insusiri neobisnuite ale unor persoane. Un astfel de grup de specialisti a lucrat si sub conducerea Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS. Aceste tehnici au fost testate in zone fierbinti din Afganistan si Vietnam. Realizarile acelei perioade inca mai exista si se fac incercari de a le reactiva.
Intr-un interviu acordat aceleiasi agentii de stiri RBC, Evgheni Alexandrov, presedintele comisiei de combatere a pseudostiintelor, de pe langa Academia de Stiinte din Rusia, „scepticul principal al Rusiei” cum a fost numit in unele publicatii, a admis ca „O astfel de cercetare a existat intr-adevar si a fost dezvoltata in trecut, dar a fost secreta. Acum ea este scoasa din nou la lumina, dar o astfel de cercetare este recunoscuta ca o stiinta falsa”. El spunea ca „parapsihologia de lupta” este o pura inventie si este recunoscuta peste tot ca o preocupare pseudo-stiintifica si un non-sens complet. Parapsihologia nu exista; ea este un simplu basm. Toate discutiile despre transmiterea gandirii la distanta nu au nicio baza stiintifica, nu exista niciun caz inregistrat la modul stiintific, fenomenul fiind ceva pur si simplu imposibil. Dupa parerea sa, aceasta este doar o modalitate de a irosi niste fonduri de la bugetul de stat. Alexandrov a adaugat ca, in Rusia, activitatile de tipul acesta au fost incheiate inca la inceputul anilor 2000, cand a fost desfiintata si unitatea militara nr.10003, impreuna cu studiul unor astfel de fenomene pseudostiintifice de uz militar.
Vladlen Prilutsky, redactorul sef al revistei Armeyskii Sbornik, in care a aparut controversatul articol, a declarat pentru grupul media RBC ca revista publica articole de cercetare, informare si dezbateri pe teme care se ocupa de constructia militara si securitatea militara de stat. Regulile pentru acceptarea unei contributii la aceasta revista sunt precizate in fiecare numar si anume: „Cerintele principale pentru materialele prezentate editorilor revistei pentru publicare sunt: relevanta, analiza problemelor existente, de teorie si practica militara, si modalitatile propuse pentru solutionarea acestora, valabilitatea si exactitatea calculelor, noutatea abordarilor propuse pentru imbunatatirea utilizarii armamentului si a fortelor speciale, orientarea practica si originalitatea propunerilor pentru construirea si dezvoltarea fortelor armate ale Rusiei si asigurarea securitatii sale militare”.
De asemenea, a declarat redactorul sef, sunt acceptate spre publicare doar materiale care nu au fost publicate anterior in alte medii si care au obligatoriu un aviz de specialitate cu privire la absenta informatiilor care nu sunt publice.
Vederea la distanta
Dincolo de aceste controverse, reamintim cititorului ca atat in fostul URSS, mai ales sub conducerea profesorului Leonid L. Vasiliev de la Universitatea din Leningrad (azi Skt.Petersburg), cat si in Statele Unite, dar si in alte tari, s-au desfasurat cercetarii parapsihologice, in cadrul unor institutii finantate de stat, inca din anii 1920-30. In Statele Unite, cercetarea a fost efectuata in locuri precum Universitatea Duke, Universitatea Princeton, SAIC etc.
In 1975 fizicienii Russell Targ si Harold Puthoff de la Institutul de Cercetare Stanford (SRI International) au primit un grant guvernamental de 20 de milioane de dolari pentru „Proiectul Stargate” destinat „vederii la distanta” prin mijloace extrasenzoriale. In aceeasi perioada au devenit cunoscute filmarile, facute la Institutul Uhtomski din Leningrad, in care Nina Kulaghina actiona doar prin telekinezie asupra continutului unui ou, care plutea la doi metri de ea, in apa sarata a unui acvariu. Dupa 30 de minute, ea a expediat galbenusul in-tr-un colt al acvariului si albusul in celalalt.
Ingo Swann, in cadrul experimentelor de la SRI, a reusit sa modifice parametri de functionare ale unui magnetometru ecranat la maximul permis de tehnologia existenta. Cand subiectul s-a concentrat asupra interiorului magnetometrului, semnalul de iesire a fost vizibil perturbat, indicand o schimbare a campului magnetic intern. Au fost observate si alte corelatii ale eforturilor sale mentale cu variatii de semnal. Nici inainte nici dupa vizita sa nu au mai fost constatate asemenea variatii.
Ingo Swann a elaborat tehnici prin care au fost antrenati, la Fort Meade, MD, sute de militari americani „clarvazatori”, care au fost utilizati, pana in 1995 in nenumarate misiuni operative. De pilda, fostul presedinte Jimmy Carter a recunoscut ca o aeronava disparuta in Zair a fost gasita cu ajutorul unui clarvazator care a indicat exact latitudinea si longitudinea. Dar in acelasi mod au fost localizate si persoane, explorate instalatii militare din URSS, sau au fost urmarite submarinele nucleare care navigau sub calota de gheata a Arcticii. Desi metoda nu avea decat o precizie de 65-90%, ea functiona, chiar daca stiinta noastra inca nu poate oferi o explicatie cum anume.
DAN D. FARCAS
Comentarii