Stomatologia este un domeniu relativ modern al medicinei, desi a fost practicata, sub forme empirice si cel mai adesea socante, inca din vechime. Pe vremuri, in general barbierii erau si dentisti, dar meseria putea fi imbratisata, de fapt, de oricine avea suficient curaj si indrazneala de a propune cele mai nastrusnice remedii, asa cum vom vedea…
Egiptenii au fost primul popor care s-a preocupat de sanatatea si aspectul danturii. Cum pe atunci nu se inventasera implanturile, dentistii erau nevoiti sa improvizeze si, daca voiau sa construiasca o proteza, luau dintii direct de la cadavre. Metoda era folosita si de etrusci si de romani.
Mai mult, ea a fost folosita in tot Evul Mediu european, ba chiar si in secolul XIX: dupa sangeroasa batalie de la Waterloo, localnicii au inceput sa scoata dintii soldatilor morti, vanzandu-si „recolta”, pe bani grei, in Anglia, unde dentitia se vindea sub denumirea „proteze Waterloo”. Vechii romani obisnuiau sa-si clateasca gura cu urina pentru a se feri de infectiile dentare. Culmea este ca bizara „apa de gura” chiar avea rezultate – urina contine amoniac, substanta de baza si in multe produse de curatat din gospodariile de azi. Se pare ca prima pasta de dinti a fost inventata in Egipt, acum 5.000 de ani. Si alte populatii, ca romanii, grecii, indienii sau chinezii aveau in mare aceeasi reteta pentru pasta de dinti. Era un praf format din coaja de ou pisata si arsa si copite de bou, de asemenea arse, la care locuitorii care traiau in preajma vreunui vulcan (ca de pilda romanii) adaugau piatra ponce.
Descoperind schelete de acum mii de ani, oamenii de stiinta s-au intrebat cum de stramosii nostri aveau o dantura atat de sanatoasa. Explicatia ar consta in dieta lor. Ei mancau doar alimente naturale, neprocesate si fara aditivi sau conservanti chimici. De asemenea, mancarea lor era bogata in vitamine si nutrienti, care dispar azi de multe ori in cursul procesarii alimentelor, dar si in fibre, care indepartau ramasitele de hrana si bacteriile de pe dintii lor.
O ciudatenie a veacurilor trecute, cu care se confruntau multi dentisti, erau maselele care explodau. Exploziile erau intotdeauna precedate de dureri groaznice de cap, de care pacientii nu erau eliberati decat dupa ce maseaua li se pulveriza in gura!
Explicatia a fost data abia la inceputul secolului trecut: de vina era umplutura folosita la acoperirea plombelor dintr-un aliaj din argint, cositor si plumb. Aceste metale reactionau si creau o „celula electrochimica” in interiorul maselelor, transformandu-le, practic, in mici baterii, care acumulau hidrogen in masea. Cand acumularea era prea mare, maseaua nu mai rezista presiunii si exploda, pur si simplu. In Anglia elisabetana, cand zaharul incepuse sa fie adus din Americi, bogatii au inceput sa-l consume in cantitati industriale. Nu-i de mirare ca dintii lor au avut cel mai mult de suferit: se innegreau, se cariau si intr-un final cadeau. Era chiar la moda sa ai dintii negri, iar saracii, care nu mancau zahar atat de des, au inceput sa-si innegreasca dintii doar pentru a da impresia ca sunt bogati!
GABRIEL TUDOR
Comentarii