Venus este departe, dar o vedem in fiecare noapte pe cerul instelat. Este Luceafarul de seara, cum i se spune in folclor, este sora planetei noastre, dar este complet diferita. Ar putea exista si viata pe Venus? Aici parerile astronomilor erau oarecum unanime, in sens negativ. O descoperire recenta aduce insa un optimism moderat.
Sora Terrei, desi este cea mai apropiata de noi si este singura planeta care poate fi vazuta cu ochiul liber, fiind cel mai luminos corp ceresc din timpul noptii, dupa Luna, este complet diferita. Daca cineva si-ar propune sa petreaca o vacanta pe Venus, ar trebui sa-si ia gandul: chiar daca a fost denumita de romani dupa numele zeitei dragostei si a frumusetii, Venus este o planeta complet inospitaliera, teribil de fierbinte si extrem de otravitoare. Si cu toate acestea, pana in prezent, Venus a fost explorata de peste 40 de misiuni spatiale, inca din 1961. La inceputul anilor 90, sonda spatiala Magellan a cartografiat 98 la suta din suprafata planetei, Venus devenind cea mai explorata planeta din sistemul nostru solar, cu exceptia Pamantului, bineinteles.
Dar au gasit toate aceste misiuni spatiale raspunsul mult asteptat la intrebarea: exista viata pe Venus? Deocamdata, nu. Si totusi…
Nu este, dar a fost?
In schimbul unor dovezi de necontestat, doar ipoteze. Una dintre acestea, lansata de oamenii de stiinta de la NASA, sustine ca e posibil ca Venus sa fi fost o planeta locuibila timp de cateva miliarde de ani (!)
Chiar daca atmosfera venusiana este un iad, lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Candva, Venus a fost o planeta care prezenta conditii favorabile vietii, este de parere Michael Way de la Institutul Goddard intr-un studiu preluat de ScienceAlert.
Cum s-a ajuns la aceasta concluzie? Ar fi vorba de o serie de simulari care arata ca „timp de trei miliarde de ani, clima de pe Venus a fost foarte asemanatoare cu cea de azi de pe Terra: apa lichida la suprafata si temperaturi stabile, intre 20 si 40 de grade Celsius”, numai ca „ceva s-ar fi intamplat acum aproximativ 700 de milioane de ani, iar situatia s-a schimbat dramatic”.
Oamenii de stiinta nu stiu ce fel de eveniment cataclismic a putut provoca aceasta schimbare radicala, o varianta vorbind despre uriase cantitati de gaze care ar fi ajuns in atmosfera, „in urma unei eruptii vulcanice masive, iar gazele respective nu au mai putut fi reabsorbite de roci, pentru ca acestea au fost acoperite de un strat gros de magma, care s-a solidificat”.
Nici in privinta vietii pe Venus cercetatorii de la NASA nu pot prezenta o certitudine.
O descoperire care a trecut neobservata
Spuneam ca numeroasele misiuni spatiale n-au adus raspunsul dorit in privinta existentei vietii pe Venus. Dar un studiu din septembrie acest an ne spune ca un firav raspuns in aceasta privinta ar fi putut fi gasit inca din 1978, dar NASA l-a ignorat. Si l-a ignorat 42 de ani!
Asadar, pe 14 septembrie, o echipa de oameni de stiinta a facut un anunt bomba in revista Nature Astronomy: sunt posibile semne de viata pe Venus!
Se stie, Venus este refractara la ideea de viata.
Dar, cercetand datele arhivate ale NASA, Rakesh Mogul, un biochimist de la Cal Poly Pomona din California, impreuna cu colegii sai, au gasit urme de fosfina culese de sonda spatiala Pioneer 13, in timpul misiunii ei venusiene din decembrie 1978. Fosfina este un gaz toxic, considerat de mai multa vreme un posibil semn al vietii microbiene extraterestre.
Mogul si echipa sa erau familiarizati cu datele culese de alte misiuni, „pentru noi, a fost un pas natural sa incercam o alta privire asupra lor. Asa am identificat articolele stiintifice originale si am inceput sa cautam compusi fosforici”. Descoperirea, publicata in baza de date arXiv pe 22 septembrie si neevaluata inca, nu le spune cercetatorilor mai multe dincolo de ceea ce a fost raportat in Nature Astronomy, dar face prezenta fosfinei (alcatuita dintr-un atom de fosfor si trei dec hidrogen) si mai sigura, dupa cum a declarat Mogul.
Revenind la datele culese in 1978, ele provin de la Sonda Principala cu Spectrometrul de masa neutra (LNMS), unul dintre cele cateva instrumente care au coborat in atmosfera lui Venus ca parte a misiunii Pioneer 13. Pioneer 13 a parasutat sonda LNMS in norii densi de pe Venus, ea a colectat date si le-a transmis inapoi pe Pamant, inainte de distrugerea ei. (Trei sonde mai mici au fost aruncate de la Pioneer 13, dar fara parasute).
Spectrometria de masa este o tehnica standard de laborator utilizata pentru a identifica substante chimice necunoscute. Oamenii de stiinta au descris pentru prima data rezultatele LNMS culese in anii 1970, dar ei nu au luat in discutie compusii pe baza de fosfor, cum ar fi fosfina, concentrandu-se in schimb pe alte substante. Cand echipa lui Mogul a reexaminat datele LNMS din norii inferiori si mijlocii ai lui Venus, care se considera a fi o potentiala zona locuibila de pe planeta, s-au descoperit semnale care aduceau mult cu fosfina, au scris cercetatorii.
De ce a trecut NASA pe langa o mare descoperire in 1978? O explicatie este faptul ca LNMS nu a fost construit pentru a detecta compusi asemanatori fosfinei si ar fi avut dificultati in a distinge gazul cu pricina de alte molecule cu masa similara. Dar esantionul inregistrat de sonda misiunii Pioneer 13 avea realmente dovezi ale unei molecule prezente in gaz care avea aceeasi masa ca fosfina si in cantitati care se potrivesc nivelurilor descrise in articolul din Nature Astronomy.
„Cred ca dovezile pentru «urmele chimice care ar putea fi semnaturile vietii» in datele vechi au fost cam reduse pentru ca se credea ca nu pot exista in atmosfera”, a spus Mogul, adaugand ca „multi cercetatori revizuiesc acum notiunea de Venus ca mediu complet oxidant”. Un „mediu complet oxidant” este cel care nu ar include fosfina sau majoritatea altor substante chimice considerate ca semne ale vietii.
Asta a facut-o pe Jane Greaves, profesor la Universitatea Cardiff, sa lanseze ipoteza ca „organismele vii plutesc in norii planetei Venus”.
Nu stim daca este asa, dar Mogul si colegii sai au gasit si indicii despre alte substante chimice care nu ar trebui sa apara in mod natural in norii lui Venus, cum ar fi clorul, oxigenul si peroxidul de hidrogen. „Credem ca aceasta este o dovada a unor chimii care nu au fost inca descoperite”, sunt de parere cercetatorii, „si/sau a unor chimii potential favorabile vietii”.
Ceea ce presupune explorarea suplimentara si sustinuta a lui Venus care a cam fost abandonata in favoarea unei planete mult mai prezentabile si mai ofertante precum Marte.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii