Pe lista celor peste 60 de „tezaure umane vii”, titlu care rasplateste pasiunea si indemanarea mesterilor populari din tara noastra, s-a adaugat in acest an, alaturi de alti zece creatori populari, si Ana Bodescu, din comuna Salva, judetul Bistrita-Nasaud.
Printre ceilalti „inobilati” ii amintesc pe Alexandrina Olguta Filip – port (producerea de imbracaminte), comuna Cezieni, judetul Olt; Eugen Gavrila – prelucrarea lemnului, sat Loman, judetul Alba; Marius Mihut – prelucrarea lemnului (constructor instrumente muzicale), sat Cihei, judetul Bihor; Florin Nicolae Poenariu – mestesuguri artistice traditionale (iconar), localitatea Laz, judetul Alba.
Programul „Tezaur Uman Viu” al Comisiei Nationale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, are in vedere „identificarea si recunoasterea la nivel national a celor care sunt creatori si pastratori ai valorilor traditionale si care fac, prin talentul si efortul lor, dovada caracterului exceptional al performarii, fiind capabili sa transmita un anumit element de patrimoniu imaterial, in forma si cu mijloacele traditionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilitatii acestuia in cadrul comunitatilor”.
Nu e usor, avand in vedere riscurile pierderii acestui tezaur cultural in fata tavalugului produselor industrializate.
Interesant de amintit este faptul ca in Bistrita-Nasaud titlul de „Tezaur uman viu” mai este detinut doar de rapsodul popular Teodora Purja din Agries.
Cine este Ana Bodescu si in ce consta arta ei?
Iata cateva informatii extrase dintr-un interviu publicat in acest an de cotidianul bistritean Rasunetul. A invatat mestesugul de la mama si de la bunica ei. „Bunica a fost cea care a cusut prima data la masina. A cusut si cu margele, si cu bumbac. A cusut zeche la fete, caput la feciori, cioareci, rechale la batrani, care sunt deosebite fata de caputuri”.
Azi, lumea nu mai stie denumirea costumului popular autentic si unde si cand se poarta fiecare. „Bunica mea, parintii mei au cusut, eu asa am crescut, facand haine de sarbatori, camese la fete. De exemplu, sunt camasi care se iau dupa vecernie. Pana la vecernie se ia o camasa impopotonata, bogata. Veneai acasa de la joc, mancai sau mergeai cu ceterasii la o fata, pentru ca in fiecare duminica era programata o fata la care mergeau ceterasii si cizesii (feciorii care organizau jocul). Veneai acasa, te dezbracai, iti luai o camesa larga, hainele de rand si mergeai inapoi la joc. Dar nu pana seara, ca acum. Bunica imi spunea mereu: „Cand e soarele de o ruda de deal, tu sa fii acasa”.
Tot timpul ma uitam pe cer sa nu treaca acea „ruda de deal”. Ana Bodescu se incapataneaza sa creada ca portul popular va merge mai departe, ca n-are moarte. Si e firesc sa creada asta, fiindca generatiile noi din familia ei, incearca sa duca mai departe mestesugul hainelor populare cusute cu margele.
„Arta niciodata nu a murit. Eu cred ca nu va muri niciodata. Asa cum i-ati spus si lui Claudiu sa fie mandru ca face parte din aceasta familie, eu spun ca nu are cum sa nu fie mandru pentru ca, parintii mei au lucrat, sotul meu, Dumnezeu sa-l ierte, a fost morar, a fost si padurar, dar, dupa ce a venit in familia noastra a cusut si cu margele. Asa ca, el va fi cel care va duce traditia mai departe”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii