O miscare destul de stranie in artele plastice contemporane aduce in prim-plan acea latura cat se poate de reala a lumii in care traim astazi: imaginea sa exclusiv in alb-negru. De altfel, si denumirea curentului respectiv sugereaza aceasta: Dark Art – „Arta intunericului”, dar nu este vorba despre tenebre fantastice plasmuite de o imaginatie excentrica.
Daca vreti, lucrarile incluse in aceasta categorie realizeaza o analiza psihologica a fiintei umane, aratandu-ne – la modul mai degraba brut – ca in noi insine si in tot ce ne inconjoara exista o zona ascunsa, lipsita de culori si prea putin imbogatita de lumina.
Totusi, nu trebuie sa ne grabim a judeca gresit imaginile acestor artisti, fiindca Dark Art isi revendica radacinile tematice si estetice in creatii ale unor mari pictori ai tuturor timpurilor. Intelegand caracteristicile sale, putem observa ca este, de asemenea, strans legata de arta contemporana, deoarece prezinta scene de viata actuale.
Totodata, de-a lungul istoriei, gasim artisti celebri care s-au identificat cu epoca respectiva si au dorit sa dezvaluie si latura mai nelinistitoare a experientelor lor autentice, directe. Prin urmare, se pot identifica numeroase elemente precursoare ale Miscarii Dark Art in mostenirea unor mari artisti recunoscuti de intreaga istorie a umanitatii, cum ar fi Hans Memling (1430-1494, Germania), Hieronymus Bosch (1450-1516, Olanda), Pieter Bruegel cel Batran (1525/ 1530-1569, Olanda), Caravaggio (1571-1610, Italia), Francisco Goya (1746-1828, Spania), Théodore Géricault (1791-1824, Franta), Salvador Dalí (1904-1989, Spania).
Glyn Smith este un artist din Belfast (Irlanda de Nord), care foloseste stiluri Art Nouveau si redare realista pentru a aduce la viata temele sale ezoterice. El se prezinta ca „un artist, designer si tipograf, care lucreaza sub pseudonimul studioului «Stag & Serpent» (Cerb si Sarpe, n.n.). In ultimul deceniu, am lucrat in domeniul ilustratiei muzicale, in principal pentru trupe underground grele din diferite genuri. In acest moment ma straduiesc sa aloc mai mult timp lucrarilor legate de interesul meu pentru mit, magie si folclor. Ma bucur de libertatea oferita de mass-media digitala, dar din punct de vedere stilistic sunt influentat in primul rand de ilustratia vintage, designul si tiparirea.”
Pentru a patrunde cat mai mult in profunzimea lucrarilor lui Glyn Smith, trebuie sa stim ca miturile au stat dintotdeauna in centrul atentiei artistilor plastici, acestia scotand in evidenta cu prioritate zona luminoasa a lumilor vazute si nevazute, dar aducand totodata in contrapondere acele aspecte generatoare de neliniste si teama adanc inradacinate in subconstientul si in instinctele noastre. Autorul se declara de acord ca exista teme „oculte” recurente in lucrarile sale, desi nu considera ca acestea sunt in mod deosebit „intunecate”, in general, intrucat exista si multa lumina acolo. Desi in aparenta desenele generate de imaginatia si fantezia lui sunt figurative, ele se autodefinesc printr-o suma de simboluri preponderent oculte, intr-o densitate ce atinge si depaseste uneori limita de sus a suportabilitatii ratiunii. „Am ceea ce este in esenta o viziune asupra lumii foarte gnostica. Ma feresc de orice fel de sistem de credinta ortodoxa sau de inchinare la zeitate, dar cu siguranta am o preocupare pentru anumite tipuri de simbolism in ceea ce priveste ritualul, dualitatea si divinul” – afirma Glyn Smith.
Zona abordata de artistul nord-irlandez este una plina de capcane, cu riscuri inerente, deoarece temele in sine (mitul, magia, folclorul) pe care incearca sa le descifreze pentru public – prezentandu-le intr-un cadru ezoteric – sunt supuse multor controverse, contestari si negari, dintr-un motiv simplu, desi greu de acceptat: intotdeauna, necunoscutul si intunericul l-au speriat pe om.
Respectivele povesti se schimba in timp si inseamna lucruri distincte pentru diferite culturi. Acest lucru este problematic, determinand o dezbatere nesfarsita asupra „realitatii” istorice a unui mit fata de mesajul sau simbolic destinat.
Cat despre rolul artistului aflat in centrul acestui univers halucinant infiltrat in cotidianul nostru comun – „Cred ca exista diferite tipuri de arta care indeplinesc nevoi diferite. Pentru mine, personal, arta este cea mai puternica atunci cand simt ca ea comunica un adevar, ceva innascut si aparent etern. In acest sens, ma fac doar ecou la ceea ce spuneau simbolistii acum peste o suta de ani. In era actuala, a post-adevarului si a faptelor alternative, aceasta pare inca o ambitie care merita efortul, o incercare de a ilumina intunericul.”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii