Competitia podurilor

          Homer, cu imaginatia lui de poet, a descris un vârtej gigantic, care s-ar fi aflat, pe vremea lui, între Calabria italiana de astazi si insula Sicilia, în ceea ce astazi poarta numele de strâmtoarea Messina. Strâmtoare care este acum traversata de zeci de feriyboat-uri si de sute de alte ambarcatiuni – care, toate, astazi, murdaresc marea si fac din circulatia între cele doua regiuni italiene un adevarat cosmar pentru calatori.

          Homer, cu imaginatia lui de poet, a descris un vârtej gigantic, care s-ar fi aflat, pe vremea lui, între Calabria italiana de astazi si insula Sicilia, în ceea ce astazi poarta numele de strâmtoarea Messina. Strâmtoare care este acum traversata de zeci de feriyboat-uri si de sute de alte ambarcatiuni – care, toate, astazi, murdaresc marea si fac din circulatia între cele doua regiuni italiene un adevarat cosmar pentru calatori. Sa îndreptam lucrurile, si-au spus constructorii italieni de drumuri si poduri si sa construim un pod ultramodern, o minune a tehnicii de astazi, un adevarat proiect planetar. Care se si gaseste pe hârtie, proiectat, adevarat miracol ingineresc în devenire: de 3300 m lungime si 5 km cu tot cu rambleu (…acoperind 3,3 km de ape), cântarind 54630 tone, capabil sa reziste la un cutremur de magnitudine 7,1 pe scara Richter si rezistând, datorita formei aerodinamice, practic, la orice furtuna, înalt de 370 metri (cele doua catarge de sprijin, de pe cele doua maluri), ancorat în doua gigantice blocuri de beton, prin doar doua cabluri groase de 1,4 m (fiecare compus din 88 fire de otel special), Podul Messina, cum va fi numit gigantul, va avea 12 piste, pe care vor trece, conform calculelor, 200 de trenuri pe zi si, în medie, 9000 de autovehicule pe ora, scurtând timpul de trecere al strâmtorii, de la câteva ore, acum, la doar câteva minute, în 2010, când constructia podului se va fi încheiat. Lucrarile vor demara în 2004, artefactul va costa în jur de 5,7 miliarde euro (cam 5 miliarde dolari, deci cam 1/8 din bugetul anual al României), o cota de 61% din bani va fi acoperita de Guvernul Italiei, restul de catre investitori (care, fireste, îsi vor recupera banii din taxa de traversare). Câteva date comparative, ca sa ne dam seama ce vor sa taca italienii: cel mai lung pod din lume, la ora actuala, este cel de la Akashi Kaikyo, din Japonia, cu o deschidere de 1991 metri, urmat de East Bridge, legând Danemarca de Suedia, de 1624 metri (ambele date în folosinta cu 4 ani în urma); al treilea, în „clasamentul 2002”, este Humber (Anglia), dat în folosinta în 1981, de 1410 metri, apoi cele chinezesti din Jiangyin (anul 1999), de 1385 metri si Tsing Ma (anul 1997), de 1377 metri. Sa mai spunem ca faimosul si superbul Golden Gate Bridge american, cel pe care îl vedem în mai toate filmele de la Hollywood, este de aproape 5 ori mai scurt (1280 metri) decât viitorul „pod Messina” si sa-i felicitam pe italieni pentru ca, peste timp, îl contrazic, cu argumente tehnice, pe poetul antichitatii, Homer. Dincolo de decongestionarea traficului, podul din Marea Tireniana mai are un scop economic si un altul social. Cel economic este sa aduca splendida insula Sicilia si minunata regiune Calabria în circuitul turistic pe care il merita, cu efecte materiale concrete. Dar: zona este printre cele mai periculoase cu putinta, cu una dintre cele mai ridicate rate de criminalitate din lume, urmare a prezentei Mafiei în zona. „Podul Messina” ar fi, în acest caz, si momentul de declic social, de legare a excelentei retele de sosele a peninsulei cu drumurile Siciliei, integrându-le într-un sistem sigur. Si în acest caz, deci, tehnologia se dovedeste a fi puterea care uneste, civilizeaza si induce ordine – chiar si în apele tulburi ale Mediteranei.