Biserica Sfântul Anton din Capitala tarii noastre, cunoscuta si drept Biserica Curtea Veche a fost zidita de Voievodul Mircea Ciobanul (1545-1563 si 1568-1569). Constructia a fost realizata, dupa cât se pare, in timpul celei de a doua domnii a voievodului si a fost inaltata pe zidurile unei mai vechi biserici ridicata de Mircea cel Batrân.
Asezamântul urma sa serveasca drept locas de inchinaciune pentru Curtea Domneasca de alaturi. Biserica a avut mult de suferit in timpul ocupatiilor turcesti din 1595 si 1658-1659, drept care a fost partial restaurata in timpul lui Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714) si Stefan Cantacuzino (1714-1715). A suferit insa incendii devastatoare in 1804 si 1847.
Reparatiile care au urmat intre 1847-1853 nu au fost insa riguros executate, dar importanta este insa refacerea picturii de profesorul pictor C. Lecca. Dupa incheierea lucrarilor biserica a fost târnosita de Mitropolitul Nifon. Cu acest prilej, vechiului hram al bisericii, respectiv „Buna Vestire” i s-a adaugat si cel de al doilea hram, „Sfântul Antonie cel Mare”.
Considerata cea mai veche biserica din Bucuresti, a servit dupa secole drept loc de incoronare pentru domnitorii tarii. Edificiul este realizat in plan triconc de tip sârbesc, influentat de biserica manastirii Cozia. Are lungimea de 25 de metri, latimea de 9 si 14 metri la abside iar suprafata totala este de 248 de metri patrati.
Importante lucrari de restaurare au fost incepute in 1914 dar au fost intrerupte din cauza Primului Razboi Mondial. Au fost reluate intre anii 1928-1935 sub conducerea arhitectului Horia Teodoru. Interiorul bisericii da impresia de monumentalitate obtinuta prin unirea pronaosului cu naosul care formeaza astfel o singura incapere. Naosul este acoperit cu o bolta cilindrica unitara, intrerupta de o turla aflata in dreptul absidelor laterale.
In pronaos, in timpul sapaturilor de cercetare care insoteau restaurarile au fost descoperite trei cavouri boltite profanate in timp si se crede ca cel din dreapta a apartinut lui Mircea Ciobanul.
Pictura bisericii a fost executata in trei rânduri. Primele doua pastreaza fragmente in Proscomidiar si in nisele din dreapta si din stânga intrarii. Cea de a treia, semnata de Constantin Lecca a fost realizata in stil corect neoclasic. Catapeteasma este din lemn aurit, opera a pictorului Babic de la mijlocul secolului trecut.
Exteriorul este decorat cu fâsii alternative de caramida si de tencuiala. Cornisa este din caramizi in forma de dinti de ferastrau iar soclul este din caramizi cu profil concav, asezate pe muchie. Ancadramentul de piatra al intrarii dateaza de la 1715.
Dupa cutremurul din 1977 s-a simtit puternic nevoia unei noi reparatii. De aceea s-au consolidat turla, clopotnita, treptele de la intrare, a fost restaurata pictura si s-au zidit zece hote de zid pentru arderea lumânarilor.
Curtea bisericii este imprejmuita de un gard de fier pe soclu de zid.
IRINA STOICA
Comentarii