Una dintre cele mai vechi si mai puternice forme de arta realizata in mod constient, teatrul nu este doar un spectacol capabil sa transmita nenumarate tipuri de mesaje si de stari afective ori sa imbogateasca spiritual spectatorul.
Mai putin sesizata de public, in prezent, dimensiunea terapeutica a teatrului este din ce in ce mai frecvent scoasa in evidenta atat de slujitorii muzelor Thalia si Melpomene, cat si de cei ai lui Hipocrat.
Spatiu al expresiei verbale si corporale, scena da cuvantul (si) persoanelor cu suferinte psihologice si emotionale, permitandu-le sa evadeze din cotidian si sa se destinda. De altfel, poate de cele mai multe ori nici nu ne dam seama cand suntem deprimati, cand avem anumite fobii – de obicei induse din afara, insa amplificate de cutia de rezonanta a mentalului individual.
La modul concret, in timpul unei boli, dupa un traumatism sau cand trecem printr-o perioada dureroasa, cautarea unei sustineri psihologice poate fi dificil de acceptat. Exista din fericire solutii deopotriva simple, eficace si ludice pentru a ne pune din nou pe picioare.
Asa-numitele arte terapeutice, cum sunt desenul, pictura, dansul terapeutic si meditatia cunosc in unele tari un succes real, o gura de aer proaspat, un tratament fara medicamente si fara efecte secundare.
In Antichitate, erau stiute deja virtutile teatrului asupra psihicului uman. Aici insa – in virtutea semnificatiei originare a termenului, este cazul sa se impuna cunoasterea directiei catre care mergea ideea. Dincolo de mit, se releva faptul ca descoperirea realitatii din spatele a ceea ce ni se arata poate fi socanta, intrucat monstrul poate avea in realitate chip de inger si invers!
Pentru vechii greci teatrul permitea catharsisul, adica purificarea pasiunilor, a acelor pulsiuni cu potential negativ ce includ gelozie, violenta, dorinta de razbunare, orgolii.
Aceasta se adresa in primul rand spectatorilor, care vedeau, in „simularea” prin figurile tragice ale mitologiei ajunse in posturi devastatoare, propriile lor probleme si care se simteau mai putin tulburati dupa vizionarea spectacolului. Mai tarziu, in contextul binecunoscutelor „serbari ale nebunilor” medievale, era evident efectul de defulare al spectacolelor teatrale implicat de amuzamentul tuturor.
Un exemplu magistral in acest sens este faptul ca spitalul parizian Pitié Salpêtrière a pus in practica anumite proiecte teatrale pentru pacienti diabetici. Totodata, trebuie sa fim cu totii constienti ca, si fara a fi timizi, teama de a fi judecati de apropiatii nostri pentru actiunile, opiniile si sentimentele noastre este prezenta permanent. A te confesa unor prieteni prezinta totusi riscuri, intrucat intotdeauna ramane o doza de neincredere, la fel ca in cazul abordarii unui psiholog sau psihiatru.
Teatrul ofera insa o alternativa redutabila. Pe scena, suferinzii pot vorbi despre cele traite, fara o „elaborare” minutioasa, deblocand discursul intr-o maniera ludica. Medierea prin teatru devine punctul de pornire al discutiilor despre probleme ce ii privesc pe spectatorii-pacienti, dar care sunt (sau numai par a fi) delicat de abordat cu persoane care nu s-au confruntat cu experiente similare.
Acest spatiu primitor, unde privirile celor din jur sunt intelegatoare si empatice, permit recapatarea increderii in sine si depasirea fricii de critici. Aspecte la care – sa recunoastem – foarte rar ne gandim, ca spectatori, atunci cand mergem la teatru.
Vorbim in secolul 21 despre binefacerile teatrului ca despre efecte artistice de ultima ora, dar sa nu uitam ca sunt aproape doua milenii si jumatate de cand Aristotel se referea la catharsis – acea magistrala functie purificatoare a artei.
Prin diverse exercitii, jocuri de rol, improvizatii, expresii corporale sau chiar prin piese de teatru, dramaterapia permite depasirea anumitor blocaje psihologice si acceptarea propriei persoane, asa cum este ea, oferind totodata un nou mod de a privi catre sine. Jocurile teatrale ofera posibilitatea de „evadare” dintr-o realitate neprietenoasa, ritmata de dureri, crize, consultatii medicale, internari in spital.
A lua parte efectiv la un spectacol de teatru devine astfel echivalent cu un mod de relaxare, de refacere pe toate planurile. Iar daca artele, in general, spuneam ca poseda o functie purificatoare, terapia prin teatru are o eficacitate demonstrata in vindecarea unor tulburari ca adictiile, cele bipolare sau de comportament alimentar.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii