Topurile de specialitate, cuprinzand cele mai bune filme realizate vreodata, clasifica adesea Nasul si Nasul II ca pe o singura intrare, pentru a lasa loc pe lista si altor capodopere.
Poate ca pare nedrept ca o singura franciza sa acapareze atat de mult din topurile respective, dar adevarul este ca ambele productii sunt extrem de iubite atat de cinefili, cat si de critici – dovada fiind veritabilele „colectii” de Oscaruri si alte premii care le-au fost decernate. Cu toate acestea, partea a doua a filmului Nasul a fost la un pas sa nu mai fie realizata deloc.
Afectat de felul cum se derulasera filmarile la prima parte, scenaristul si re-gizorul Francis Ford Coppola nu a fost interesat sa se scufunde din nou in haosul provocat de atotputernicul, dar controversatul producator Robert Evans.
Din fericire, cei de la studiourile Paramount l-au facut pe Coppola sa se razgandeasca si i-au oferit libertatea artistica de a crea un alt clasic durabil des-pre crima organizata, loialitatea familiilor mafiote si eternul „vis american”.
– Dupa productia tumultuoasa a primului film al seriei, Francis Ford Coppola nu mai era deloc tentat sa abordeze viata complicata a familiei Corleone, dar studioul dorea neaparat o continuare. Ca atare, Coppola a sugerat angajarea ca regizor a lui Martin Scorsese, care tocmai regizase o alta capodopera despre lumea mafiei, Crimele din Mica Italie. „Am stiut ca este o idee foarte inteligenta. Martin era atat de natural”, va spune mai tarziu Coppola despre alegerea sa.
Dar mogulii de la Paramount nu au fost de acord si, in cele din urma, au reusit sa-l convinga pe Coppola sa regizeze el continuarea, lasandu-l sa spuna povesti paralele care prezentau inceputurile lui Vito Corleone si acceptand sa-i plateasca regizorului suma de 1 milion de dolari (uluitoare pe atunci, dar astazi, in industria filmului, de-a dreptul derizorie), pe care Coppola o ceruse mai mult la cacealma…
– Robert De Niro a avut un impact de neuitat in rolul lui Vito Corleone tanar, in Nasul II, dupa ce in primul film aproape fusese acceptat sa joace un rol total diferit: Sonny Corleone. Pana la urma, rolul lui Sonny i-a revenit lui James Caan, care a avut o prestatie stralucita si care, in paranteza fie spus, a fost si puternic sustinut de producatorul Robert Evans. In schimb, Evans a propus ca personajul Michael sa fie jucat de De Niro, dar de asta data Coppola a fost cel care a refuzat si l-a impus pe Al Pacino, De Niro ramanand astfel cu totul in afara distributiei la primul film al seriei.
– In 1975, Robert De Niro a castigat, pentru prestatia din Nasul II, primul sau Oscar, pentru cel mai bun actor in rol secundar. Coppola a acceptat statueta in numele lui De Niro, numind-o „un premiu extrem de meritat”, fara sa recunoasca public faptul ca se derula un eveniment istoric. Actori precum John Wayne si Jeff Bridges au fost nominalizati pentru interpretarea aceluiasi personaj (Rooster Cogburn, in doua versiuni ale filmului Adevaratul curaj), dar Marlon Brando si De Niro sunt singurii actori care au castigat vreodata Oscarul pentru interpretarea aceluiasi personaj, Vito Corleone, in primele doua serii din Nasul.
– In timpul unei scene in care Vito vorbeste cu Signor Roberto, in timp ce merge pe strada, un vecin sare sa-l salute pe Vito. Actorul era Carmelo Russo, un figurant care, potrivit scenariului, nu ar fi trebuit sa spuna nimic. Coppola s-a infuriat, dar scena i s-a parut amuzanta lui De Niro si in plus, a argumentat el, era o dovada ca localnicii il respectau pe Vito, iar astfel scena dobandea un plus de textura; in cele din urma, secventa a ramas la montajul final.
– Nava care il aduce in Nasul II pe tanarul Vito din Sicilia in America se numea „Moshulu” si a fost construita in Scotia in 1904, fiind folosita pentru a transporta marfuri. In cele din urma, a ajuns sa fie utilizata si in filme precum Rocky si Nasul, iar in prezent gazduieste un… restau-rant plutitor pe raul Delaware.
– Este bine-cunoscut faptul ca trilogia Nasul a constituit o „afacere de familie”: Francis Ford Coppola a regizat trilogia, Talia Shire, sora lui, si fiica lui mezina, Sofia Coppola, au jucat in ea, iar o parte din coloana sonora apartine tatalui lui Francis, Carmine Coppola.
Mai putin cunoscut este faptul ca Coppola si-a onorat bunicul, Francesco Pennino, prin includerea in film a unei piese muzicale scrise de acesta, „Senza Mamma”. Melodia este despre un tanar care calatoreste in America dupa ce se indragosteste de o fata, desi pentru asta trebuie sa isi paraseasca mama, ramasa in Italia.
– Dornic ca Marlon Brando sa reia rolul lui Vito, interpretand de asta data un personaj mult mai tanar, Coppola i-a trimis acestuia o scrisoare, explicandu-i ca i-ar fi anuntat pe cei de la Paramount ca a doua serie nu se poate face fara el. Dar Brando, in varsta deja de aproape 50 de ani, a refuzat oferta de a juca rolul tanarului Vito, care in film avea ceva mai mult de 20 de ani. Spre bucuria cinefililor, care au fost rasfatati cu prestatia de exceptie, in acest rol, a lui Robert De Niro.
GABRIEL TUDOR
Comentarii