SFIDARILE PARAPSIHOLOGIEI

          Unde se afla universurile paralele?
          
          În ciuda unor laborioase activitati depuse pentru explicarea fenomenelor paranormale, incertitudinile teoretice continua sa persiste. Ipotezele emise pâna în prezent pot fi clasificate în sase grupe principale: teoriile sceptice, care considera ca aceste fenomene de fapt.

          Unde se afla universurile paralele?
          
          În ciuda unor laborioase activitati depuse pentru explicarea fenomenelor paranormale, incertitudinile teoretice continua sa persiste. Ipotezele emise pâna în prezent pot fi clasificate în sase grupe principale: teoriile sceptice, care considera ca aceste fenomene de fapt… nu au loc, ele putând fi explicate în mod natural, sau fiind fraude; explicatii bazate pe posibilitatea reîntoarcerii în timp, în cadrul teoriei einsteiniene; explicatii bazate pe transmiterea unor semnale în ambele sensuri, în timp; existenta unor procese nelocale, guvernate de parametri ascunsi, ca rezultat al unor procese cuantice; teorii fundamentate pe aspecte neuropsihologice ale indivizilor si, în fine, teorii fundamentate pe existenta unei forte vitale, relevând posibilitatea supravietuirii sufletului dupa moarte. Toate acestea nu pot însa elimina o serie de…
          
          Contradictii
          
          În primul rând, o teorie unitara, verificabila experimental, înca nu exista, desi la ora actuala posibilitatea unor viteze supraluminice nu mai este privita ca o imposibilitate. S-a vorbit despre „interactiunea la distanta” ca baza a fenomenelor parapsihologice. Ar putea de pilda exista „un fel” de telepatie si în cadrul lumii inanimate? Ipoteza aceasta nu mai pare chiar atât de hazardata, de vreme ce, începând din a doua jumatate a secolului XX s-au pus în evidenta asemenea interactiuni si în domeniul particulelor subatomice! S-ar putea oare ca legile care guverneaza efectele cuantice sa-si impuna prezenta si într-un univers al fenomenelor paranormale?
          
          Spatiul fenomenelor psi
          
          Se poate într-adevar vorbi de un spatiu „special”, de un domeniu guvernat de legi proprii, în care se desfasoara aceste fenomene. Multe dintre aceste legi sunt necunoscute sau, mai complicat, cunoscute partial si deformat, din cauza „apropierilor” nu totdeauna oportune pe care le facem cu legile ce stau la baza teoriilor care apartin predominant domeniului fizicii.
          Apare astfel o discrepanta evidenta, ca urmare a inadecvarilor impuse de o metodologie stiintifica în esenta, dar nepotrivita sau potrivita doar partial, în cazul aplicarii sale într-un domeniu complet diferit. În plus, unele limitari sunt derivate nu din legi cunoscute ale stiintei la un moment dat, ci din prejudecati restrictive, elaborate în scopul demonstrarii imposibilitatii producerii unor asemenea fenomene. Iar misterul devine si mai greu de explicat atunci când se încearca discreditarea unor fapte experimentale cel putin ciudate, cum ar fi modificarea valorii câmpului geomagnetic sau anihilarea unei raze laser de catre persoane cu astfel de capacitati, cum este cazul celebrei Nina Kulaghina.
          
          O paralela surprinzatoare
          
          Unul dintre aspectele esentiale ale fenomenelor psi este legat de distorsiunile înregistrate în perceptia spatiala si temporala. Dar teoriile fizicii cuantic-relativiste deschid perspectiva existentei reale a unei alte fete a Universului, ascunsa vederii noastre si aparent contradictorie cu lumea universului newtonian, cu care ne-au obisnuit bunul simt, logica si fizica nerelativista. De altfel, o mai atenta privire aruncata asupra universului psihologic si a celui parapsihologic ne face sa constatam o surprinzatoare paralela cu cealalta pereche – universul newtonian si cel einsteinian. Astfel, primul, generat pe o treapta de structura macroscopica, este guvernat si raspunde legilor universului newtonian, în schimb universul parapsihologic, care îl include pe primul ca un caz particular, ar putea fi supus si raspunde legilor cuantic-relativiste. În fapt, aceasta ipoteza deriva din viziunea a doua universuri paralele si concomitente într-o serie de ipostaze pe care structura noastra le încorporeaza dual, sub forma a doua spatiotemporalitati: cea newtoniana, în cazul manifestarilor psihologice si cea cuantic-relativista, în cazul manifestarilor parapsihologice.