Aflata in judetul Iasi, in satul Rusi al comunei Dobrovat, manastirea cu acelasi nume, cu obste de calugari, are hramul „Pogorarea Sfantului Duh”. Este ultima ctitorie a Sfantului Voievod Stefan cel Mare, fiind construita intre anii 1503-1504.
Pe locul respectiv exista un vechi schit sihastresc numit „Schitul lui Giurgiu Calugarul” cu hramul Schimbarea la Fata. Noua biserica a fost zidita de Stefan cel Mare numai la stadiul de zidarie, de terminarea acesteia ocupandu-se fiul sau, domnitorul Bogdan al III-lea. A fost zugravita in fresca, in timpul domniei lui Petru Rares, intre anii 1527-1531.
In urmatoarele secole asezamantul a avut mult de suferit. In anul 1658 a fost atacat de tatari dar, dupa inlaturarea pagubelor suferite, familia domnitorului Racovita a asezat in naosul bisericii sapte morminte ale caror pietre funerare impodobite cu inscriptii si motive artistice se pastreaza pana in zilele noastre.
In 1739 asupra sfantului locas se abat alte necazuri. In regiune se dau lupte aprige la care iau parte muscalii turci si tatari. Muscalii distrug manastirea si jefuiesc tot ce pot lua. Intre 1821 si 1822 asezamantul este jefuit din nou de eteristi, iar in 1864 este complet parasit.
Este transformata in inchisoare in 1865 si functioneaza cu acest statut pana in anul 1900, cand este transformata in orfelinat pentru fete si apoi in scoala de agricultura.
Printr-un decret emis de Carol I la 14 mai 1913, manastirea este reinfiintata, dar primeste o noua obste monahala abia in 1930, cand scoala de agricultura este mutata de aici. Intre 1948-1970 este folosita drept scoala si apoi, pana in 1990 ca biserica de parohie. Redevenind manastire, in 1990 este populata pana in 1992 cu obste de maici, redevenind apoi manastire de calugari.
Biserica este zidita din piatra, in stil moldovenesc, si se crede ca mesterii sunt aceeasi care au ridicat biserica Arbore. Prezinta Altar, naos, o gropnita ingusta si pronaos. Nu are turla si nici abside laterale, dar in naos sunt coloane de piatra, iar pronaosul este boltit.
Zidurile exterioare sunt in-tarite cu cate trei contraforturi pe fiecare latura, iar spre vest se deschide portalul in arc frant larg. Tot in arc frant se termina si cele doua ferestre mari care lumineaza pronaosul, iar restul incaperilor au ferestre cu partea superioara rotunjita.
In 1851 s-au construit turle deasupra naosului, pronaosului si gropnitei, dar acestea au fost inlaturate cu prilejul unor res-taurari din anii 1974-1976, cand edificiul a fost acoperit cu tabla de cupru. Fatadele exteri-oare sunt impodobite cu ocni-te din caramida.
Ansamblul monahal cuprinde biserica mare, ctitorie a Sfantului Stefan cel Mare, paraclisul „Sfantul Gheorghe” zidit de domnitorul Simion Movila pentru inhumarea fiului sau, Pavel, turnul-clopotnita ridicat in 1743, zidul de incinta si cladirea pentru chiliile calugarilor.
IRINA STOICA
Comentarii