In numarul din octombrie al revistei Constelatii diamantine, revista de cultura universala fondata la Craiova si editata sub egida Ligii Scriitorilor Romani si a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, redactor-sef Doina Dragut, am retinut un articol interesant semnat de Marin Mihalache (Chicago, SUA), intitulat Pandemia culturala. Incorsetat de spatiul tipografic limitat, reproduc doar cateva fragmente:
„Dupa cum se vede, in cultura contemporana valorile artistice adevarate, continuitatea si discontinuitatea traditiei artistice, creativitatea estetica autentica au devenit categorii desuete. Conteaza doar sa fii un poet ori artist cat mai excentric, eclectic, bizar, socant. Arta isi gaseste justificare doar daca este antitraditionala si anti-moderna. Fiindca in procesul de continuitate culturala modernismul valoros i-a insusit si aplicat creativ multe din calitatile esentiale si perene ale traditiei, trebuie de acum demolat, buldozat, pentru a face loc etosului postmodern, sa se poata crea ceva nou, fie si daca noutatea inseamna blasfemie, dizarmonie, ironie, sarcasm, cinism, desacralizare, dezumanizare, iepure fosforescent. Postmodernismul a eliberat pe artist de nevoia de a avea talent si a adus pe scena culturala a teatrului contemporan o gradina zoologica de idei excentrice, obscure, irationale, imorale, de abia scapate din lada de zestre a Pandorei”.
Si, mai departe, Marin Mihalache scrie: „Traim de fapt de mai multa vreme in era post-culturii moderne, in perioada abolirii si a eliminarii valorii estetice din mintea omului si din creatia sa artistica. Dupa ce am abandonat «legea morala din noi si cerul instelat de deasupra noastra» s-a instaurat in lume tirania relativismului si a non-valorii. Suntem astfel asaltati de consumatorismul compulsiv, de hedonism, de dorinta de gratificare instantanee, de extazul ad-hoc, de kitsch-ul eclectic. Frumosul pierde blazonul aristocratic, coroana de printesa a virtutilor si a valorilor estetice si morale, devenind o figurina decorativa oarecare, fara aura, desacralizat. De cand am intrat in zodia eonului Aquarius unde totul sta sub semnul fluiditatii, al norilor tulburi dinainte de potop, creatia artistica traditionala si moderna si-au pierdut rostul si rolul de suprastructuri elevatoare ale culturii si civilizatiei. (…) Pentru multi iubitori de frumos s-au ridicat parca puntile de comunicare si de intelegere si cu memoria culturala a traditiei stearsa, sau es-tompata, nu mai pot intui structurile logice, pilonii de rezistenta ai noului edificiu cultural. Din universul poetic al lucrurilor expuse in galeriile de arta au ramas doar peretii goi, formele desfigurate, non-sensul, improvizatia. Pentru multi arta contemporana nu mai este vis lucid, reverie, univers fascinant al imaginatiei artistice ci mai mult un cosmar al impulsurilor necontrolate ale inconstientului individual sau colectiv. Lipsa de interes pentru valoarea estetica ori morala intrinseca a artei revelate ori inspirate lasa loc liber substitutelor seculare si hedonist-consumatoriste sa invadeze spatiul cultural, sa ne umple golul sufletesc cu mai multa anxietate decat sa-l vindece ori sa-l lumineze creativ”.
Finalul este aproape: „Procesul diseminarii pseudoculturii este asemanator celui prin care virusii invizibili invadeaza un organism si dintr-un organism trec mai departe in alte organisme. Odata infectati, imunitatea celor invadati de virusi scade, organismele se imbolnavesc si unele mor, dar agentii patogeni raman, se inmultesc, si modifica inteligent structura si modul de actiune. Tot asa si cu multe din ideile, modelele si modele artistice contemporane care invadeaza la un moment dat imaginatia lipsita de imunitate spirituala a unora, prolifereaza trecand prin alte minti si alte suflete vulnerabile, slabind me-diul prin care trec, pana cand reusesc sa produca in lume o molipsitoare pandemie culturala”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii