S-a nascut la Moscova în 1818, Alexandru fiind primul fiu si mostenitor al tarului Nicolae I si al sotiei acestuia, Charlotte, o printesa prusaca.
A primit o educatie aleasa si în aprilie 1841 s-a casatorit cu Maria, fiica marelui duce de Hesse, care i-a daruit cinci copii. Când Nicolae I a murit rapus de pneumonie, în 1855, Alexandru al II-lea i-a urmat la tron.
Datorita educatiei si înclinatiilor sale personale, a început sa promoveze un set de politici mai reformiste si mai liberale decât autoritarismul de fier al predecesorilor sai. Reforma emblematica a lui Alexandru a fost eliberarea serbilor, la care a început sa lucreze imediat dupa ce a ajuns la tron. În ciuda zelului sau pentru reforme, Alexandru nu a fost un conducator democratic. Adunarea de la Moscova a propus o constitutie, dar tarul a dizolvat adunarea.
Când miscarile separatiste, în special în Polonia si Lituania, amenintau sa izbucneasca, le-a reprimat cu duritate. Alexandru a fost tinta mai multor tentative de asasinat, dintre care ultima a reusit.
Pe 13 martie 1881, Alexandru a mers conform obiceiului, la o parada militara. El a calatorit într-o trasura antiglont daruita de Napoleon al III-lea, care în acea zi i-a salvat viata, în prima instanta, când o bomba i-a fost aruncata sub trasura.
Garzile au încercat sa îl evacueze rapid pe tar, dar în acel moment un alt conspirator, revolutionarul radical Ignacy Hryniewiecki, s-a apropiat suficient de mult pentru a arunca o bomba direct la picioarele lui Alexandru.
Bomba l-a ranit îngrozitor pe acesta, dar si pe alte persoane aflate în apropiere. Tarul muribund a fost adus la Palatul de Iarna, unde i s-a dat ultima împartasanie si a murit câteva minute mai târziu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii